Month: December 2007

Insangerat popor plange-ti copiii !….

Însă moartea nu vrea bani,Ia copii şi oameni mari,Nici pe mine nu mă iartă,Pot să-mi fac casă de piatră,Au, au, inimă, au;Nici pe mine nu mă iartă,Că sunt om şi nu-s de piatră… E trist.E trist ca atunci au murit copiii. E trist ca acum ne mor copiii prin Occident si ai nostri se caca…

Libertate insangerata….

Prin aer fluturau maini. Inimile bateau in acelasi timp. Intr-un tarziu se recita “Tatal Nostru”. Dumnezeu cobora in piata sa-si adune ceata. Cocorii se pregateau de “lupta”. El Lider Minimo fugise ca un las din fata multimii dezlantuite. Se anunta un craciun insangerat. Multam Grasu XXL, nu stiam de melodia asta.

Zburau franturi de libertate…

Nu cred ca exista ceva care sa redea perfect disperarea si modul in care functiona creierul uman in momentele acelea. Multi afirma ca a fost de fapt o cacealma pusa la cale mai demult, si nu-s si eu departe de aceste afirmatii, insa au existat in acele vremuri oameni care au trait clipa(carpe diem), au…

Tacea(u) si gloantele zburau….

Era liniste. Copiii mimau fericirea si fericirea nu-i putea intelege. Batranii mimau libertatea dar libertatea ii intelegea. Numai copiii lor nu-i puteau intelege, de ce ?

Scanteia tacea….

degeaba.Disperarea era asa de mare, lipsurile erau prea mari. Se incerca ascunderea gunoiului sub pres, impodobirea esecului cu beteala argintie si globuri multicolore…dar timpul le-o luase inainte. Vorba zbura din gura in gura si vantul aducea miros de “schimbare”, miros de arsura, miros de libertate in sange.Cat de rau a fost totusi, cat de mult…