Marea Singuratate -ep. 5-

November 9, 2009
By


Ombladon – Daca pozele ar vorbi
Asculta mai multe audio Muzica

Scarbit si posac ma indrept spre casa in costumul sifonat de ganduri franjuri. Strada cu mazga si cainii care urla departe in marginea de oras imi aduce aminte ca am parasit un oras zapacit pentru a ma retrage intr-o parte de oras. Ma simt bine, imi place singura problema este ca ma doare destramarea a ceea ce era pe vremuri psihologia de mahala. A disparut romantismul povestilor, a intamplarilor, a disparut fascinatia unor 26 decembrie cu soare si frig.

Ma indrept catre casa pe strada murdara si imi dau seama ca lumea e murdara pentru ca nu vrem sa facem nimic pentru noi. Ne agatam de horoscoape, ne agatam de destin, ne agatam de orice nu ne pune in dilema sau ce nu baga in reeducare fortata.

E mai usor sa bei ceva si sa uiti decat sa incepi sa analizezi ce e gresit si ce trebuie schimbat. Ne e frica sa alegem, pentru ca 50 de ani au ale altii pentru noi, acum o facem ca si atunci mecanic si fara sa gandim, exact cum si futem: mecanic si imitand, incercand sa satisfacem frustrarea de a nu fi cu o Pamela Anderson sau de a nu te fute Tom Cruise ca-n Top Gun.

Am 3 caini pe strada care ma poarta in drumul spre casa de la Strada principala, spre locuinta mea. Unul e cel mai expresiv, e de un alb imaculat in marea de mazga cu 3 picioare. Nu stiu care e poovestea lui, insa ochii verzi parca spun ceva tragic. Incearca sa ramana in gasca si sa para agresiv. Paranteza: Am o teama scarba de caini, niciodata nu am fost pretenari eu si rasa canina, am fost mai aproape de rasa felina. Ma latra, dar ma latra neagresiv incercand sa ma faca sa inteleg: Prietene imi pare rau trebuie sa raman in gasca, as vrea sa na gudur pe langa tine dar trebuie sa le dau de inteles la bagabontii astia doi ca mai sunt si eu pe aici. Altu e roscavan pare a fi seful gastii, ma miroase de cum ies mereu pe poarta sau cand ajung in dreptul portii Corporatiei pe care o pazesc ei benevol pentru ciozvartele aruncate de corporatistii iubitori de animale. Vine spre mine flancat de 3 Picioare si al doilea locotenent din gasca. Bag mana in buzunar ca sa nu par agresiv sa nu i se para ca vreau sa-i dau una. Roscovanul se simte pe teritoriul lui si incearca un atac miselesc pe la spate il vad ma intorc la el, il apostrofez si revin pe drumu meu neincetand sa arunc ochii in spate. Locotenentii il urmeaza si continua sa-i tina isonul dar nu par a fi prea fericiti de atac, stiu ca e doar un atac orgolios ca sa le arate lor cine e sefu. Mimeaza furia latrata pentru a arata sefului ca nu e singur. Ma departez usor de teritoriul lor si se pregateste de ultimul atac, din fata portii mele incepe zona altui caine. In dreptul stalpului de iluminat il aud ca mareste pasu si se pregateste sa sara la picior, ma intorc ii arunc un :’.f…ti m..i matii de caine parsiv ce vrei sa faci?”. Se opreste si da drumu unei tirade de latraturi exact ca un hot prins cu mana in buzunar care incearca sa se disculpe.

Intru in curte incui poarta si dincolo de poarta il aud latrand parca zicand celorlalti:”Ati vazut ba cum se face?”. Imi dau seama brusc ca suntem niste animale: am inlocuit rapid gasca de caini cu o gasca de oameni, am analizat miscarile, am analizat tactica de atac: tras la indigoo, maimute sau caini?

Tags: , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *