Obsesiva Revolutie!

December 20, 2009
By

Am citit un text impresionant la Oana Portase pe blog si m-am apucat sa scriu un comentariu pe site-ul ei, cand mi-am dat seama ca merita tratat mai mult decat ca un simplu comentariu.

Dupa 20 de ani stau in mansarda unei case din Giulesti, pe un scaun ponosit si batran, in fata unui computer depasit pentru perioada asta si ascult melodia asta:


Emanuel Kalo – Mandra floare trandafir
Asculta mai multe audio Muzica

gasita la Arhi pe site, intr-un post de ajutorare a unor copii necajiti, dar cu talent.

Aveam 6 ani la revolutia cu pricina. Eram unul dintre copiii care a refuzat sa mearga la formele institutionale de invatamant tip gradinita in perioada comunista, pe motiv ca nu-mi placea cladirea gradinitei si probabil dintr-un antisocialism care ma defineste in anumite momente ale vietii. Am invatat sa citesc pe ‘Scanteia’ sau ‘Informatia Bucurestiului’ la un neon agatat de o lustra dintr-un apartament din Militari. Motivul? Consuma mai putin, economie. Intr-un dintre camerele apartamentului aveam o soba pe motorina pentru ca stand la ultimul etaj dintr-un bloc cap de coloana Radet, iarna casa era sloi.

Revolutia o tin minte. Nu stiu de ce dar zilele acelea mi-au ramas intiparite in minte si nu cred ca mai pot fi sterse.

Pentru mine amintirile incep in 15 decembrie 1989 cand avand o problema la piciorul stang taica-miu a trebuit sa ajunga cu mine la spitalul Grigore Alexandrescu pentru investigatii. Tin minte ca in drum spre spital taica-miu l-a luat pe un vecin de bloc sa-l duca si pe el pana la serviciu. In masina intr-o liniste apasatoare cei doi oameni maturi discutau despre evenimente destul de grav, singura chestie pe care mi-o amintesc este intrebarea vecinului: ‘Ai vazut ce se intampla?’, nu am inteles, eram prea preocupat de durerile mele.

Dupa ce am fost gipsat de un medic bland, am primit o veste nasoala:”Copilul trebuie sa stea in spital pentru injectii si supraveghere”…eu fiind de 6 ani am pornit pe un plans care a durat 3 zile cat am stat in spital. Si acum cand ma gandesc la medicii si asistentele de acolo cata bataie de cap le-am dat, ma apuca mila. Luni cand m-au scos ai mei eram cel mai fericit. In fine, am ajuns acasa si am bananit-o prin casa cu gipsul dupa mine, a trebuit sa-l tin 2 saptamani si din cauza de Revolutie am stat cu el 1 luna. Am fost un caz mai nasol decat Staculescu.

Si de aici incep amintirile serioase. Joi seara imi amintesc si acum tatal meu m-a trimis pe mine prin alta camera si l-a luat pe fratemiu care era ceva mai mare ca mine si i-a povestit cat putea el povesti unui copil de 11-12 ani ca e ceva nasol si ca trebuie sa stea cu mine in casa sa aiba grija de mine pana vine mama de la servici.

A doua zi dimineata ma scol si tata era in bucatarie pregatea pachetu’ de servici, fratemiu tot pe acolo vorbea cu el. Dupa ce pleaca tata eu sar la geam sa-l petrec cu privirea cand pleaca cu masina, eram fascinat de treaba asta. Cand deodata sunt atras cu privirea de un grup de oameni cu un steag gaurit si care strigau ceva spre blocurile unde stateam noi. Blocul era intr-un drum care mergea spre stadionul Ghencea si pe acolo la meciuri mai treceau galeriile uneori, eu ma duc la fratemiu si zic:”Ia uite Adi e meci pe Steaua?”(si eu slab de minte atunci, nu stiam ca de unde etapa in decembrie pe 20-21). El ma trage de la geam si zice asa incet “Da. e meci”. Fusese bine instruit.

Pe la pranz sedeam in pat si ma benoclam la tv pe Bulgari 1 si cand schimb pe tvr 1 pauza de transmisie. N-am bagat de seama pana cand a venit mama acasa si era destul de socata ii povestea fratelui meu ca a fugit si ca au vazut elicopterul cum zbura cand era la coada la oua. Dau pe TVR se transimteau diverse imagini ba din piata, ba cu fuga. Eu eram fascinat ca pe tvr se mai face si altceva decat plictisitoarele emisiuni de zi cu zi.

In casa era forfota, in fata blocului la fel. Tin minte ca era o zi frumoasa si neasteptat de calduroasa pentru un decembrie. Undeva pe dupa masa ajunge si tata acasa era destul de agitat, a zis imbracati-va si haideti sa vedeti si voi. Ne-am imbracat si am plecat cu el si Aro-ul de la serviciu, sa ne arate ce e in Bucuresti. Tin minte ca am plecat spre Arcul de Triumf si ca lumea era fericita si tipa pe strada:”Jos Ceausescu! Dictatorul a fugit!Libertate”. Pe Arcul de Triumf se miscau aceleasi steaguri gaurite. La un moment dat au aparut si trupe militare. moment in care tata a intors si ne-a dus acasa, semn ca se precipitau lucrurile. In scara blocului vecini isi dadeau de stire, celebrele stiri cu:”Apa e otravita. Au zis la televizor!”.

Dupa ce ne-a debarasat pe noi si pe maica-mea, tata a plecat la servici unde trebuiau sa faca de garda sau ceva de genu.

Mai tarziu cand a ajuns acasa, a fost prima data cand am ascultat Europa Libera si noi copiii si prima data cand am auzit impuscaturi de noapte. Ba chiar un trasor a trecut prin fata geamului nostru de la balcon.

Nu intelegeam de ce trebuie sa tragem jaluzelele, de ce trebuie sa tinem lumina inchisa si televizorul de ce coborase jos de pe masa pe un scaun, sau de ce usa de la baie aterizase in usa de la intrare si toporul se afla langa usa de la intrare sau de ce trebuia sa mergem pe langa pereti la buda.

Jos la scara blocului familiile de tigani si romani faceau de garda sa apere scara blocului. Era psihoza aia cu teoristii.

A doua zi am fost evacuati de urgenta la tara pana la solutionarea problemelor politice in Bucuresti. Bradul l-am vazut tocmai in ianuarie pe 15, cred.

Asa am petrecut eu revolutia.

Multi ani la randul am fost obsedat de ce am trait atunci si am privit la toate emisiunile despre revolutie…de aici cred ca si obsesia pentru nationalism si Romania.

Revolutia/Revolta din 1989 a fost un moment care mi-a influentat foarte tare viata pe mai departe. Mi se pare ca mi-a oferit o deschidere imensa si sansa sa nu intru in viata intr-un mare Nimic.

De ce draga Oana? De ce a fost executat in ziua de Craciun? Lumea era atat de speriata incat a fost o decizie luata pentru conservarea castigului…instinctul de conservare al avantajului a primat in fata argumentelor de ordin religios.

De ce au murit oameni? Pentru a gira revolutia. Stiu ca e macabru ce zic insa niste creiere in momentul ala au jucat si cartea asta pentru a pune mana pe putere.

De ce il mai vezi pe Iliescu dupa 20 de ani? Pentru ca… nu stiu pur si simplu omul asta inca mai exista, poate faptul ca inca e in viata e un semn ca nu si-a incheiat scotelile cu lumea asta, poate ca nu e chiar asa de vinovat cum il credem noi, poate ca…

De ce inca ne conduc grizonatii??? Pentru ca Lenin ne-a prezis ca dupa comunism urmeaza Burghezia neocomunista.

De ce… și acum învârt globurile, iar imaginile de la televizor mă lasă rece?! Pentru ca lumea e aceeasi si pentru ca schimbarea se face de jos in sus nu de sus in jos cum toata lumea gresit crede. Masa da tonul si fruntea canta cum ii zice, daca masa nu e ordonata cineva o manevreaza si da tonu’ astfel incat sa se creeze impresia ca masa da tonul…VOM MURI SI VOM FI LIBERI.

Tags: , , , , , , , ,

3 Responses to Obsesiva Revolutie!

  1. Oana on December 21, 2009 at 12:24 am

    Exact. Schimbarea se face de jos in sus, nu invers. Sunt intrebari la care mai gasesc si eu raspunsul. Acum, vazand guvernul asta de maimutoi, m-a apucat o revolta… cum rar ma cuprinde.

  2. fanel on December 21, 2009 at 12:37 am

    Stiu…si eu incerc aceleasi sentimente de “bine” pentru noul fost fost fost guvern Boc.

  3. 13-15 iunie …20 de ani…ura si frica on June 13, 2010 at 1:25 pm

    […] murit tineri si batrani la revolutie pentru un ideal, au murit tineri in 13-15 iunie pentru acelasi ideal si noi inca mai avem probleme […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *