Dependent de drame

March 23, 2010
By

Cineva demult mi-a zis ca-mi place sa fur priviri. Eram mic si nu pricepeam. Azi am inteles traiesc din diapozitive, din instantanee ale vietii mele traite si retraite de altii prin prisma elementelor care-mi definesc viata.

Sunt un album de diapozitive trist, unii mi-au zis ca sunt hater, altii s-au cutremurat gandind ca trec prin cine stie ce vremuri tulburi in parcursul monotonei mele vieti, dar eu am tacut, am tacut suspect de mult hranindu-ma hienic din resturile de la mesele cele imbelsugate ale vanatorilor mari.

Cred ca e un soi de tragedie comica de a decoperi valori dupa ce ele mor. Desi cat sunt in viata chiar de fac greseli nu le taxez, ceva din interiorul nevazut al relatiei umane, ceva din constiinta societatii nu imi da voie. e ca un filtru care imi zice:”Nu, aici nu-ti dau voie sa te atingi, vei vedea mai tarziu de ce.”

In repetate randuri am declarat diversilor cu care am discutat ca am ceva probleme la cap. Poate ca nu e ceva medical, poate ca e ceva ce nu se poate explica. Nu. nu fac un act de bravura din asta, fiecare suntem diferiti si avem nevoie de o bruma de hazard in viata noastra.

Imi place sa ma hranesc din povesti triste, desi de cele mai multe ori ma veti gasi in punctul de a ma certa cu Dumnezeu pentru nedreptatile care se petrec. Nu pot fi modest in raport cu societatea, pot fi modest doar inuntrul fiintei mele in raport cu gandurile mele si angoasele dezvoltate in timp. In societate sunt tipator de recalcitrant, un model nedemn de urmat daca vrei sa capeti un statut social mai sus decat esti in prezent. In societate sochez fara a cauta socarea, ci doar dintr-o naivitate demna de Oscarul Naivilor in Viata.

O drama pentru mine naste un subiect, o drama pentru mine naste un raspuns la o intrebare, o drama pentru oricine naste intrebari greu de raspuns si raspunsuri la intrebari inca nepuse.

Tags: , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *