Singuratatea orizontalelor…

Azinoapte am avut un vis. Se facea ca intrasem intr-o incapere dintr-o casa darapanata care avea in mijloc o soba ciudata fara cos. Soba se termina la cuptor si in tavanul incaperii era o gaura orientata fix pe gaura care iesea din soba. Focul ardea si fumul se indrepta in sus spre gaura, fara a face aerul irespirabil din incapere. Incaperea dadea spre alte doua incaperi de-a dreapta si de-a stanga camerei, semn ca de aia fusese facuta soba fix in mijloc. Tavanul facut din pamant imbulgarit in forma de cupola se termina in mijloc cu gaura cosului imaginar.

In spatele sobei un pat micut cu o femeie in varsta in el si un om batran care se invartea pe langa pat incercand sa-i faca femei pe plac. Din discutiile auzite din fata sobei am dedus ca erau sot si sotie.

Cand m-am apropiat de ei batrana se uita spre mine si vorbea cu mosul ei:

Ne-am instrainat copiii prin infiere, dar nu asta ma doare. Ma doare ca te-am legat de mine atatia ani.

si apoi catre mine:

Ma doare cand il vad.

Batranul nu zicea nimic, continua sa-si faca treaba si sa o ingrijeasca.

Join the Conversation

4 Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.