5 semne care ne arata ca juniorul are nevoie de consiliere psihologica

Psihologul este o resursa pentru echilibrul oricarei familii, iar suportul de natura psihologica constituie, in primul rand, un demers educational. Psihoterapia copilului este o forma distincta de consilierea psihologica pe care o cunoastem. Ea are ca subiect de interventie copilul cu anumite tulburari care ii creeaza dificultati in mai multe contexte sau perturba armonia familiei in ansamblu. In cazul copiilor, parintii sunt cei care apeleaza la ajutorul psihoterapeutului dupa ce tentativele lor de a remedia situatia nu au dat roade.

Acest proces de psihoterapie are loc atat in cabinet, cat si in afara lui, parintii necesitand a fi implicati total in interventie prin faptul ca primesc teme intre sedinte, desfasoara activitati acasa la recomandarea psihologului, urmaresc modificarile si schimbarile ce au loc si le noteaza, etc.

In multe dintre cazuri, copilul poate reprezenta simptomul familiei, in sensul ca tulburarile sale releva o disfunctie in planul relatiilor ce exista in cadrul familiei. In acest caz, este recomandata psihoterapia de familie deoarece este necesar sa se lucreze asupra cauzei problemei.

Iata care sunt cele mai frecvente semne care ne arata ca juniorul are nevoie de ajutorul unui psiholog!

  1. Nu vorbeste deloc sau vorbeste prea putin

Desi prezinta varsta corespunzatoare dezvoltarii limbajului functional, el nu intelege ce ii spuneti si vorbeste foarte putin spre deloc. In cadrul acestui simptom se incadreaza si diversele aspecte ce tin de faptul ca nu va priveste cand ii vorbiti sau il strigati, prefera jocul si activitatile solitare, evitand interactiunea sociala.

  1. Nu reuseste sa isi insuseasca scrisul, cititul sau abilitatile de calcul

In situatia in care cel mic nu reuseste sa invete a scrie, a citi sau a realiza operatiuni de calcul dupa o perioada lunga, atunci cand ceilalti colegi de clasa realizeaza aceste lucruri cu usurinta, parintii trebuie sa remarce rapid aceste probleme si sa apeleze la ajutorul venit din partea psihologului. Cu cat timpul va trece si copilul va ramane mai in urma, situatia se va inrautati si se vor instala stari, orecum anxietatea, frustrarea sau chiar depresia, motiv pentru care masurile trebuie luate cat mai rapid.

  1. Se enerveaza usor si este certaret

Specialistii au identificat ca necesitatea ca un copil sa mearga la psiholog este redata si de alte semne, precum atitudinea sfidatoare fata de parinti sau cadre didactice. Dispozitia de cearta, refuzurile vehemente cu privire la conformarea regulilor arata ca trebuie sa isi identifice emotiile negative care stau la baza acestor porniri agresive  si sa isi canalizeze energia si impulsivitatea spre alte activitati constructive.

  1. Are temeri excesive

Temerile excesive fata de obiecte sau situatii specifice, precum anumite fobii de obiectele ascutite, de a folosi liftul sau de a vorbi in public reprezinta semne clare ca juniorul trebuie sa primeasca ajutor de specialitate diin partea psihoterapeutului. Exista multi copii care prezinta frici mult prea mari sau se panicheaza atunci cand se separa putin de parinte, se trezesc frecvent in timpul noptii din cauza cosmarurilor sau reconstruiesc prin joc repetativ sau desen situatii ce i-au cauzat trauma. Acestea poarta denumirea de fobii, anxietate sociala sau, cel mai grav, sindrom de stres posttraumatic, iar parintele are obligatia de a lua masuri in acest sens.

  1. Este neatent, hiperactiv sau impulsiv

In mod obisnuit, aceasta problema se recunoaste in activitatile si implicit, rezultatele scolare atunci cand este neatent la detalii, greseste din neglijenta, da impresia ca nu asculta, are probleme in mentinerea atentiei un timp indelungat si uita sau pierde obiecte destul de frecvent. Hiperactivitatea consta intr-o continua miscare, redand dificultati in a ramane asezat in situatiile care presupun acest lucru si se agita, alearga sau se catara excesiv. De asemenea, il putem incadra ca avand o atitudine impulsiva atunci cand vorbeste neintrebat, raspunde la intrebari inainte ca acestea sa fie complet formulate, ii intrerupe frecvent pe altii si are dificultati in a-si astepta randul.

 

A fi atenti cu copilul nostru inseamna a-l observa nu doar atunci cand contactul nostru cu el este direct, ci in toate situatiile in care observarea ar fi posibila. Jocul constituie una din modalitatile cele mai eficiente de a trage niste concluzii cu privire la evolutia sa, analizand interactiunea sa cu alti copii sau cuvintele pe care le foloseste atunci cand crede ca nu este auzit, felul cum doarme, jucariile preferate, desenele animate sau emisiunile favorite. Toatea acestea presupun o doza importanta de implicare, atentie si dorinta reala de a-l intelege.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *