Marea singuratate -ep. 4-

Cine sunt? Pentru ce traiesc? Care e misunea mea pe Pamant?

intrebarile de mai sus care-mi rasar in cap pot parea usor de domeniu OTV-ului de seara, insa sunt intrebari e care mi le ridic de multi ani buni.

Deunazi discutam cu o persoana draga mie dar mai in varsta si ma apostrofa daca am citit Kant, Cioran …etc. Am raspuns afiramtiv neuitand sa-i zic ca nu am reusit sa gasesc raspunsuri intrebarilor mele. Da eu citesc carti din care pot invata ceva si de aia n-am reusit sa citesc carti S.F. sau cartile lui Jules Verne. Numiti-ma ciudat, numiti-ma nebun dar nu pot intelege frumusetea cartilor lui Jules Verne. Poate e vorba de pesimismul meu innascut pe care unii mi-l catalogheaza ca nevoie de ura(hater-eala) sau pur si simplu nu sunt genul de om care sa inteleaga frumusetea cartilor de acest gen.

Revin la obsesiile mele care uneori m-au dus cu gandul la o ipohondrie psihica legata de nebunie. Ma calculez de multe ori in drumurile mele prin oras cand bat Bucurestii la pas sau cand merg cu masina pe strada. Imi pun intrebari si nu resuesc sa ajung decat la un singur amendament: sunt ceea ce sunt si trebuie sa sparg bariere dar niciodata sa nu calc pe cadavre si sa tarasca cadavrele dupa mine.

Exact sunt exact ca cei care se agata de o amintire si o plimba dupa ei nelasand pe nimeni sa o ia. Jucaria mea este compusa din personajele mai mult dragi sau mai putin dragi pe care incerc sa le salvez sa le arat o cale sa le intind o mana cand acestia o cauta. Nu ma laud dar de cate ori primesc un strigat de ajutor incerc sa fiu acolo cu o solutie: mai buna sau mai proasta sunt acolo si ofer un prim pas spre un drum lung. De ce o fac? Nu stiu, n-am cea mai vaga idee, daca n-as face-o m-ar durea si as cadea intr-o stare de vina permanenta din care nu pot iesi decat cu o alta mana intinsa altcuiva. Am senzatia ca sunt intr-o procedura standard care activeaza un stimul sensibil cand aud de chestii care as putea sa le fac. O variabila sterge criteriile de selectie si singura informatia este ca TREBUIE.

Asadar mereu si mereu ma macina intrebarea cine sunt? De multe ori imi place sa cred ca sunt un nebun. ma face sa ma simt bine sa nu mai simt povara de a fi Cineva, in alte dati mi-as dori sa dovedesc lumii ca sunt cine sunt dar esuez ajungand sa joc in scene care nu fac parte din filmul vietii mele si sa continui scenele doar petnru a nu strca jocul actoricesc a celorlalti. intotdeauna ceilalti sunt in prim plan iar eu sunt in fata unui birou plin de hartii cu doelante incercand sa le rezolv. Un zambet smuls de pe o fata trista este hrana care imi da puterea sa continui.

Pentru ce traiesc? Pentru ca cineva mi-a dat nastere ca unui scop. Eu sunt un scop al cuiva nascut dintr-o poveste de dragoste care trebuie sa rezolve un joc. Jocul vietii mele se numeste Stefan Manea si capata diverse forme de ‘Fanel’ pe net, ‘Beavis’ pentru colegi de liceu, ‘Soco’ pentru colegii din generala, de ‘Ceausescu’ pentru cativa fosti colegi de munca, ‘Primaru’ pentru niste prieteni tari dragi sau ‘Varule’ pentru prieteni de peste tot si de nicunde. Nu exista posibilitate de iesire din joc pe motiv de plictiseala sau de clacare, jocul trebuie dus pana la capat…iar capatul e atunci cand batran si uscat pleci Dincolo inconjurat de cei dragi si fericit ca ai indeplinit toate conditiile pentru e deveni Nemuritor….nemurirea mi-o iau prin moarte si prin faptul ca imi duc jocul la bun sfarsit, respectand regulile jocului.

Care e misiunea mea pe Pamant? Nu stiu inca, de asta traiesc ca sa o aflu. Sunt convins ca atunci cand voi indeplini misiunea mi se vor termina si punctele din Jocul de-a Viata….e vorba de visul celor de la Celelalte Cuvinte pentru ca se stie: Un sfarsit e un inceput.

Marea singuratate -ep. 3-

Plecand de la mesajul pe care l-am aruncat pe twitter mai devreme:

ajung la concluzia ca societatea se indreapta spre o minciuna de mari proportii.

Alergam zi de zi sa infaptuim acte sociale pentru a ne pozitiona intr-un arbore al nevoilor in lume. Alergam sa gasim o bresa in sistem sa ajungem cat mai sus in ierarhia nemiloasei societati. Alergam sa participam la diverse meeting-uri pentru a ne vedea lumea si a deveni relevanti, cum frumos le place sa-si zica onlineri.

Pana la urma cu ce ramanem din tot ce strangem?

Pai cu niste amintiri ale unor zambete fortate pentru a prinde o felie din celebritatea unei seri, cu un link in cazul unui onliner sau doar cu niste poze si povesti pe care le vei spune a doua zi la corporatie in pauza de tigara-socializare.

Animalul Om are nevoie de socializare. Animalul om are nevoie de socializare pentru a mui pe cei care-i simte mai slabi ca el, astfel orgoliul lui sa-l cocoate in varful mormanului de audienta. Deci socializarea nu este pentru ca el s-ar simti singur ci pentru ai oferi lui ocazia de a se ridica pe varfuri si sa scuipe seminte in cap celor care poate. Cu restu pe care nu-i poate doborole ridica statui, ii sanctifica si se inchina la ei ca la niste zei pana cand reuseste sa li se cocoate in cap si sa le execute scuipatul-viteza pentru a urca inca o treapta a evolutiei lui de autodistrugere.

E frumos si daca ai fi Creator al unui astfel de lumii cred ca te-ai cruci cand ai vedea ce poate sa le bese mintea la produsele pe care le-ai aruncat in joc crezand ca vor alege solutiile optime si nu solutiile care sa le mangaie orgoliile de negi infatuati, dar relevanti.

Social, socializare, antisocial….pana si pentru mine cel care am scris aceste idei este greu sa trag o concluzie. Orgoliu, egoism si pozitionari asa pot descrie relatiile in prezent ale societatii…traim pentru a ne pozitiona si pentru a ne hrani orgolii cretine si pentru a ne hrani egoismul de care sunt ai dreacu de mandrii ca-l avem, altfel nu l-am hrani cu atata grija.

Marea Singuratate – ep. 2-

Si ce daca e toamna si frunzele isi parasesc copacii? si ce daca lumea e din ce in ce mai rea si isi paraseste semenii?

Ma simt gol si trist intr-o lume apatica. Viteza cu care facem o prostie este contagioasa si incepem sa devenim imuni la a mai intelege ce e bine si ce e rau. Viata, Tara si Familia sunt 3 parghii pe care le-am parasit pentru un birt jegos si insalubru vopsit cu o vopsea lavabila care curge de pe pereti.

Ne plimbam infect si inert pe strazi de nepuntinta…am uitat sa mai radem, am uitat sa mai fim copii. Imi suna in cap vorbele unui foste rude( foste nu pentru ca ar fi murit ci pentru ca social el e un cadavru): “Si acum oamenii mari sa fumeze”. Societatea a erodat educatia pana intracolo unde fumatul si bautul sunt considerate practici atribuite celor maturi si plini de intelepciune.

Uneori aud in jurul meu ca daca X cantaret n-ar fi tras “H” nu ar fi reusit sa scrieasa frumoase cantece….gresit e o iluzie mult prea inselatoare sa crezi ca “H” din sange a scris un text sau un cantec. Suntem ceea ce suntem si murim cu ceea ce ne-am nascut si am dobandit pe parcursul vietii.

Revin la cele 2 vicii care mi se par fundamentale pentru distrugerea unei populatii: bautura si fumatul.

Le-am incercat pe amandoua si nu mi-au oferit un statut aparte in societate. In afara faptului ca amandoua iti lasa un gust incredibil de aiurea in gura si pe interior mai macina si psihicul intratat de tare incat sa crezi ca fara ele nu poti coexista intr-o societate.

Ca tot pustanul dornic sa iasa in evidenta am inceput sa fumez. In afara de senzatia ca sunt parte dintr-o gasca care face ceva, fumatul nu mi-a deschis orizonturi nebanuite, nu m-a facut sa scriu genial sau sa compun cine stie ce opera…pur si simplu a fost un joc psihic de-a Oamenii mari…evident ca dupa cateva luni mi-am dat seama ca n-are rost si am parasit acest viciu stupid.

Alcoolul este un alt viciu care se prinde mai greu de psihic dar este mult mai periculos pentru ca da o demendente pe termne lung. Si acest viciu l-am incercat si la fel n-am reusit sa-i inteleg tainele.

De ce incepem un viciu pentru nevoia de socializare si incheiem prin a profesa viciul respectiv ca pe o boala in singuratate?

Puteti citi si:

Marea Singuratate – ep. 1-

Marea Singuratate – ep. 1-

Cine sunt?
O intrebare stupida pe care scoala a dezbracat-o ca pe o tarfa si a aruncat-o in valurile vietii. Da chiar asa cine sunt eu? Eu sunt nimeni, eu sunt un Hater, eu sunt o pusca care nu are gloante si nici tragaci, doar un cap de clown care care se balabane in teava pustii.

Aidoma saltimbancilor din targuri si de la castelele medievale sunt doar o caricatura care face lumea sa rada, sunt o urma de om care trece pe strada pe langa tine. Tie nu-ti pasa, lor nu le pasa, mie nu-mi pasa, oare trebuie sa-i pasa cuiva despre viata unui om?

Acum cateva zile intr-un cadru restrans de necunoscuti cineva edita o idee cum ca lumea nu trebuie sa aiba legislatie, lumea trebuie sa simta si raspunda pozitiv….tzeapa lumea in care traim nu este si nici nu poate fi asa, suntem animale sociale care se ghideaza dupa bani, banii dau putere, banii dau tonul, banii fac showul…daca scoti banii din ecuatie raman orgoliile, daca acoperi orgoliile dai de egoism. Da asta suntem munti de egoism ghidati in viata de bani. NU cer pareri, nu emit axiome, nu cer sa ma credeti pe cuvant cer doar sa fiu citit si ascultat.

De multe ori am emis pareri care unora le-au parut iesite din comun, de multe ori am muscat cuvinte care au durut, de multe ori m-am contrat pentru ca STIU. Stiu ca asa este, ceva intern, ceva etern imi determina stimuli sa simt ca asa va fi. De cate ori m-am inselat? De putine ori. de cele mai multe ori fiindu-mi frica sa mai emit pareri pentru anu atrage URA, MANIE, DURERE, TRISTETE. O sa spuneti uite-l si pe asta ce modest este! NU pretind sa fiu consdierat modest, nu sunt, sunt al dracu de orgolios, sunt al dracu de mandru si ma simt al dracului de bine in pielea mea. DE multe ori incerc sa-mi educ iesirile si sa ma calmez, dar ceva ceva intern nu ma lasa, nu-mi da pace, e exact cum vedeti in scenariile hollywood-iene cand un dracusor si un inger isi expun pozitiile si subiectul alege. Dar din toate acestea nimic nu e mai important de tinut minte decat: ura, mania, durerea, tristetea.

Viata a devenit o mare, o mare in care delfini nu-si fac aparitia. E o apa murdara in care bucuria, respectul si bunatatea sunt alge ce zac pe fund, unde vietatile mortraiesc. Ai putea zice ca e o mare moarta daca n-ai vedea viermuiala care o macina.

Cu ce ramai?
Cu ce ramai daca faci toate cele ce le faci zi de zi? Cu nimic, 6 cuie 4 scanduri …hrana pentru viermi. Si copiii tai pentru care te omori tot acolo ajunge si apoi pentru ce sa calci in picioare pe altii pentru ai vedea pe ai tai sus? Si revenim la ura, manie, orgoliu, egoism.

Ma intorc la o poveste Biblica in care Omul sfant este omorat pentru iertarea pacatelor lor in schimbul unui anume Barabas. Trist dar adevarat HOMOsapines, acest om care gandeste, a dat gres. Normal la trei abateri ar trebui sa fim eliminati, din cate stiu se presupune ca mai avem doar o sansa? Ce facem daca stim asta? Nimic viata merge inainte meschin si semidoct intr-un bal mascat petrecut intre un mall si un hypermarket cu un drum triumfal intr-o zona exotica pentru recreere.


Cantecul streinatatii – TUDOR GHEORGHE
Asculta mai multe audio Muzica