Fanel.ro

A nins. A nu stiu cata oara in iarna asta cand a nins si brusc ne aducem aminte de vorba tiganilor:”Vericule sa treaca fe-martie si am scapat si de iarna!”. Iata ca fe-martie nu s-a lasat si ne-a arata ce poate.

Azi discutam cu un preten despre incalzirea globala, iti dai seama in martie pe 8, cu vantu batand in fata undeva la margine de capitala europeana Bucuresti noi ne gasisem sa dezbatem problematica incalzirii globale. Ce zicea pretenaru’ asta al meu ca cica incalzirea asta globala n-ar fi tocmai incalzire si mai mult o raceala puternica, o glaciatiune, care cica din cauza topirii ghetarilor se schimba curentii de aer si incep sa se arunce dinspre pamantul de la poli sub forma de curenti reci de o sa inghete rahatu in noi.

Eu stand asa pe seara acum si gandindu-ma la toata afacerea asta, mi-am dat seama ca oricat de ciumeti ne-am crede noi cu ce am descoperit, inca nu s-a gasit ala care sa poata stapani lumea. Vedeti voi lumea nu intelege ca dincolo de toate tehnologiile pe care le producem pentru propria incatusare ca umanitate exista un hazard moral care ne tine in tensiune. Unii l-am numit Dumnezeu pentru ca nu am gasit alta forma de explicatie, altii ne numim atei si-l simtim ca pe o forta de echilibrare a vietii noastre, altii l-am botezat Buddha si ne inchinam la el, unii l-au proslavit ca Alah si se inchina lui…dar cu toti avem in comun ca nu putem sa ne explicam inca cine, ce si de ce exista?

Si poate ca e mai bine asa, poate ca mai avem nevoie de timp, rabdare si studiu pentru a fi pregatiti sa afla, cine, ce si de ce este….nu suntem pregatiti pentru un soc mare si s-ar putea ca descoperirea sa surescite minti deja inferbantate de dorinta de putere si de stapanire peste omenirea deja nestapanita. S-ar putea sa nastem inca o armata de Luciferi, iar strategia probabil ca nu mai permite inca o greseala.

Saptamana patimilor care se apropie aduce speranta in inimile impietrite de rusificare a moldovenilor. A venit momentul decembrie ‘89 ei. Dupa 20 de ani de la jumatatea de libertate pe care am capatat-o acum e momentul sa primim si Moldova in tarilor libere.

Mi-e rusine de Romania Mica care nu a ridicat un deget pentru poporul Moldovean. Mi-e rusine de mie ca nu am facut nimic.

Dumnezeu sa aiba in paza si sa va fereasca de un Ion Iliescu miner.

Grigore Vieru a murit inainte de a vedea cu ochii lui libertatea Moldovei sau poate el a murit pentru a pune o vorba buna acolo sus in cer pentru ai lui si ai nostrii.

Tudor Gheorghe canta parca eliberarea Moldovei in prag de Paste

Si acum o rugaciune pentru toti cei de acolo .

Noi ne-am eliberat de Craciun, ei se elibereaza de Paste 20 de ani mai tarziu.

Mai multe detalii despre luptele din Moldova gasiti la INCONSTANTIN.

Recunosc moartea ca ultima activitate biblica si fizica.
Recunosc “viata” de dupa…Insa nu pot sa le accept.
Degeaba sunt educat sa percep Trecerea caci nu pot s-o pricep.
Niciodata nu mi-a fost frica sa mor, mi-a fost mai frica de durerea mortii din jurul meu, probabil din egoism as vrea sa nu simt durere si intristare. Cum ziceam, de mic ai mei au incercat sa-mi dea o educatie logica, o educatie libera lasandu-ma sa aleg ce sa fac pe viitor, dar in acelasi timp insuflandu-mi oaresce principii crestine.
Nu cred intr-o carte castigatoare ci in puterea sufletului de a se regenera. Degeaba faci matanii pana la pamant daca gandu ti-e incarcat de basici, degeaba citesti zi si noapte carti bisericoase daca nu-l simti pe Dzeu aproape.
Am invatat sa cred in El si sa cercetez. E o prostie crede si nu cerceta, liberul arbitru a fost lasat pentru a cerceta si pentru a ne determina sa ne cautam singuri punctul de echilibru.

Cineva imi zicea deunazi sa ma apuc de scris ca as avea talent. Poate sa vina si Papa de la Roma sa-mi zica eu tot n-am incredere, ma blochez prea des in fata foi albe si uit ce idei geniale am avut mai devreme.

Viata ma face sa-mi doresc tot mai mult liniste si pace, ultimele zile au fost atat de cacacioase si disperate incat am inceput sa merg pe strada si sa privesc lumea ca si cum as circula intr-un corp strain. Merg pe strada si gandesc la ale mele, urc in masina si in jurul meu se petrec drame sociale, se povestescvieti sociale, dar eu inchis cu 7 lacate sed in mine si ard mocnit conflictele interioare care au la baza focuri exterioare.

Din ce in ce mai mult simt dorinta sa ma apropii de Divinitate. Poate o sa radeti de mine si o sa ziceti ca mi-au pus astia linie rosie pe buletin dar vremea si vremile ma fac sa-mi doresc tot mai mult sa ezplorez latura mea religioasa in detrimentul eului meu masculinizat intr-o societate indracita de bani si bautura proasta. Tanjesc dupa liniste interioara si curatenie exteriooara, tanjesc dupa rumani rosii in obraji care stiu sa rada fara sa consume niscaiv pahare de posirca, de parinti care-si educa copiii sa le urmeze meseriile, de tamplari care sa-ti faca un scaun fara sa-si bage pula in el de cui sau fara sa ia arborele genealogic al mamei cuiului la injurat.

Dileme exitentiale care-mi macina drumul lung si anevoios de la munca-acasa si viceversa:

1. De ce lumea e disperata sa fie branduita pe toale?
2. De ce nu putem fi noi insine si dupa ce dam de bani?
3. De ce-l regasim pe Dzeu cand ajungem saraci sau cand n-avem?
4. Unde e punctul de echilibru al balantei rau-bine?
5. Cat mai avem de asteptat pana sa se intample ceva ?
6. A fost sau n-a fost….Iliescu vinovat de moarte? Si daca a fost de ce n-a fost condamnat?