Fanel.ro

Sunt prizonier in proporiul oras. Sunt incatusat cu un optimism debordant cand citesc carti care ma purifica spiritual si sunt un pesimist exacerbat cand privesc realitatea in fata. Un vant rece si taios imi biciuie fata si-mi zice ca vin vremuri grele. Nu ma sperii pentru ca stiu ca vin, ma deranjeaza doar zgomotul acestor vremuri grele. Stiu am replici de hippiot idiot dar e ceea ce simt in prezent.

Intr-un colt de strada a mintii un caine imi intersecteaza privirea si vine sa ma latre. “Caine acum ce am mai facut, tu esti vinovat nu eu ?!?” Trec mai departe si-mi caut un gand, un gand de salvare, un gand de iesire. Orasul ma sufoca si ma trimite mereu si mereu in aceleasi experiente din care ies sifonat. Un pas in strada si traficul infernal ma doboara la pamant, stiam de ce nu vreau sa mai ies din casa. As zacea in casa as bea coniac si as asculta Pink Floyd ma simt ca un strain in propriile mele ganduri, parca cu forta sunt gandite si stramtorate cu usa sa se interpuna in filmul prost pe care-l joc.

E primavara si iarna nu-si da pace,, sicanand bietul anotimp cu plapuma lui de zapada murdara. Prea multa apa, prea multa raceala intr-o lume din ce in ce mai haina. Abia acum inteleg de ce unele amintiri din trecut trebuie sa ramana in trecut pentru ca prezentul nu poate sustine 3 lumi in acelasi cos.

M-as apuca de fumat dar corpul nu-mi da voie, pana si asta a reusit sa puna stapanire pe mine. As injura dar mintea nu ma lasa, s-ar simti prea vinovata pentru toate cate as spune. Sunt prototipul imbecil care se autocenzureaza cand nimic nu-l constrange, daca nu avem catuse le inventam, daca nu avem ziduri intre noi le ridicam.

Alerg… spre nu-stiu-unde.

E usor sa poti face ce-ti place in viata daca ai avut parte de o viata linistita pe care ai putut-o trai-o. E mai greu sa faci ce iti place in viata daca ai fost fortat sa iei decizii importante de la o varsta frageda si daca ti-au fost refuzate capricii pe motive pur personale si care tin de un oarecare comunism impus de genetica si educatie.

Am analizat viata mai multor exponate din diverse colturi ale tarii. Imi place sa studiez omul si sa descopar trasaturi caracterstice ale unei clase de oameni din care face el parte. Se zice ca in structura ADN-ului dincolo de materie exista energie care se pliaza pe forma structurii…practic energia preia aceeasi forma. De multe ori in viata din cauza acestor sedinte prelungite de analiza umana am fost catalogat ca antisocial sau hater, sau in cazuri extreme era sa fiu luat la bataie pentru ca enervam prin neparticipare sociala chiar si la un salut spus aiurea. Cred ca din aceasta cauza nu ma inteleg nici cu caini imi intersectez de cele mai multe ori privirile cu ale lor si din cate stiu nu prea le convine situatia asta, asta sunt un caine.

Asadar si prin urmare am citit texte scrise de diverse personaje de pe internet. Am sesizat ca guru-isti din zona asta provin dintr-o anume claasa sociala relaxata si obisnuita cu promenada sociala inceputa undeva in anii copilariei. Exista o anume tipologie a parintilor care ofera campioni pentru o societatea cum este societatea romaneasca: parintii tampon.

Da exact asta est cuvantul, parintii tampon sunt acei parinti care se descurca in orice forma de oranduire sociala, sunt acei parinti care ofera o educatie orgoliosfinanciara copiilor, care calca pe cadavre pentru a urca odrasla in ierarhie, dar care ofera acelorasi beizadele o siguranta smechereasca pentru viitorul lor. Practic ii formeaza ca indivizi liberi, nelegati spiritual de cordonul familial dar ii presioneaza prin cordonul financiaro-relationar care este familia. In concluzie se practica o organizare familiala de tip Mafie, la un nivel relativ scazut ca perceptie asupra criminalitati de orice forma sociala.

Aud in jurul meu tot mai des reactia ca:” ceausescu a facut si a dres”. Nu este adevarat, Ceausescu nu a facut nimic, Ceasescu a fost o marioneta politica, pentru vestici prin mana esticilor, care a dat frau liber imaginatiei impuse pentru crearea prototipului de om perfect de condusmul Nou.

E simplu si usor de descris acest om: e un tip fara scrupule, cu e educatie religioasa cat sa-i permita sa se lipeasca de o forma de biserica, ii place sa-si traiasca viata la maxim, este santajabil prin natura actiunilor sale(mic bisnitar, ciupitor de spagute, slabiciuni sexuale sau evenimente din trecut pe care incearca sa le dea uitarii). Cat timp raspunde la comenzi este totul in regula pentru el. Dupa ce si-a terminat misunea daca nu o ia razna si incepe sa dea din casa este lasat in pace sa-si duca viata de papusa mai departe.

Revolutia romana a fost o astfel de miscare pornita din randul unor astfel de oameni. Multi zic ca a fost o miscare spontana inceputa in strada si finalizata in birouri politice. Revolutia romana a fost inceputa in laboratoarea sociale si continua in bazinul de aplicabilitatea a laboratoarelor sociale, inca suntem un experiment sub observatie.

Traiesc un prezent, un prezent desprins dintr-o poveste de groaza care se refera la un trecut trist si la un viitor incert. Ma simt ca o casa de paianta goala cu stapanii dusi in mormant si viitori stapani in asteptare, ma intreb zi de zi si noapte de noapte daca copilul care si-a petrecut copilaria ma doboara la pamant si face alta casa semeata pe locul meu sau ma ingrijeste in dulcea amintire a vremurilor trecute?

Am sentimente de scarba mascate de sentimente de dragoste inabusita de sentimente de ura pentru toate cele cate se petrec. Zac inert intr-un corp, eu un suflet de artist uitat de o lume prea haina. N-am loc sa fac nimic si-mi dau seama ca daca lumea ar fi acceptat si un idiot ca Hitler ca artist lumea ar fi fost mai mica cu un Dictator.

Ma cutremur pentru ce pot sa fac atunci cand realitate imi joaca feste si-mi da ocazia sa mananc cu noduri pentru ca viata nu-mi poate oferi ceva mai bun. Stiu lume cu situatii mult mai bune ca ale mele care-si fut tineretile incercand sa dea vina pe parinti pentru ca nu le ofera totul, bietii de ei nu-si dau seama ca parintii le-au oferit chiar mai mult decat ar putea din punct de vedere material si ca singurul lucru pe care nu l-au oferit e doar dragostea de familie unita.

Am cunostinte care traiesc in prezentul lor sexual si uita sa-si regaseasca trecutul lor familial la care tanjesc fals:
“NU, nu esti facuta sa fi femeia de casa a unui barbat, esti intr-o cautare continua si teribilista de experiente care sa te defineasca ca pe un om social, ca pe un exponent metrosexual si metrosexuat care traieste pentru experienta lui sexuala si uita sa priveasca in interior spre omul femeie care a crescut. NU esti tu de vina,genetica nu iarta, nu uita si nu lasa treburi neterminate….ultimul cuvant il au genele de care iti este frica cel mai tare, alea pe care le renegi cu ura si pasiune”…femeie de lut cu chip de litera slavona nu esti din lumea generoasa a galaxiei mele.

A nins. A nu stiu cata oara in iarna asta cand a nins si brusc ne aducem aminte de vorba tiganilor:”Vericule sa treaca fe-martie si am scapat si de iarna!”. Iata ca fe-martie nu s-a lasat si ne-a arata ce poate.

Azi discutam cu un preten despre incalzirea globala, iti dai seama in martie pe 8, cu vantu batand in fata undeva la margine de capitala europeana Bucuresti noi ne gasisem sa dezbatem problematica incalzirii globale. Ce zicea pretenaru’ asta al meu ca cica incalzirea asta globala n-ar fi tocmai incalzire si mai mult o raceala puternica, o glaciatiune, care cica din cauza topirii ghetarilor se schimba curentii de aer si incep sa se arunce dinspre pamantul de la poli sub forma de curenti reci de o sa inghete rahatu in noi.

Eu stand asa pe seara acum si gandindu-ma la toata afacerea asta, mi-am dat seama ca oricat de ciumeti ne-am crede noi cu ce am descoperit, inca nu s-a gasit ala care sa poata stapani lumea. Vedeti voi lumea nu intelege ca dincolo de toate tehnologiile pe care le producem pentru propria incatusare ca umanitate exista un hazard moral care ne tine in tensiune. Unii l-am numit Dumnezeu pentru ca nu am gasit alta forma de explicatie, altii ne numim atei si-l simtim ca pe o forta de echilibrare a vietii noastre, altii l-am botezat Buddha si ne inchinam la el, unii l-au proslavit ca Alah si se inchina lui…dar cu toti avem in comun ca nu putem sa ne explicam inca cine, ce si de ce exista?

Si poate ca e mai bine asa, poate ca mai avem nevoie de timp, rabdare si studiu pentru a fi pregatiti sa afla, cine, ce si de ce este….nu suntem pregatiti pentru un soc mare si s-ar putea ca descoperirea sa surescite minti deja inferbantate de dorinta de putere si de stapanire peste omenirea deja nestapanita. S-ar putea sa nastem inca o armata de Luciferi, iar strategia probabil ca nu mai permite inca o greseala.

Traiesc in prezent un prezent sters. Simt ca nu e ceea ce trebuie sa fac sau menirea pentru care sunt alocat eu in acest rastel de arme numit viata. parca nu am gloantele necesare pentru a-mi duce la indeplinire menirea, parca mereu si mereu aleg alte gloante si trag tintesc cate ceva dar o fac pentru un termen scurt.

De multe ori impusc si sangerez mai rau ca victima. Sangerarea unui drum ratat si a negasirii unui drum spre marea misiunea pe care o am de indeplinit ma roade pe interior, imi macina mecanismele de declansare a focului.

Prezentul meu sters este unul static cu mici nuante de miscare. uneori ma vad in fata unui ecran rotund care se misca cu niste poze pentru a-mi crea senzatia de film, alteori alerg eu in jurul tomului de poze si-mi fac filmul meu. De ce oare piesele din puzzle-ul mue nus-i gasesc locul sa-mi dea un mesaj clar? Stiu nu e bine sa te plangi si trebuie sa ai rabdare pana cand apele tulburi se vor limpezi si vei vedea clar ce e pe fundul marii pe care tocmai vrei sa pasesti, cred de abia acum pricep pilda din Biblie cu mersul pe apa. Nu era nici o smecherie la mijloc sau nici un miracol era vorba de stabilirea unui echilibru perfect in interiorul omului pentru a putea sa-si gaseasca menirea. Iisus este reprezentarea echilibrului pentru lumea crestina.

Am crezut ca e din cauza apropierii primaverii si a asteniei de primavara si ca bolnavul mintal din mine incepe sa dea semn de foiala. Nu era asta. Inca nu stiu ce este, am senzatia unei sufocari sociale, culmea intr-o lume a socializarilor exacerbate online. Nu mai simt caldura aia specifica oamenilor, nu mai simt acea placere de a sta de vorba cu cineva, fiecare a crescut si s-a dezvoltat stramb acum aducand in ringul relationarilor toate angoasele, toate neajunsurile si frustrarile de peste viata traita pana in prezent.

Am uitat sa ne mai iubim unii cu altii, am uitat sa deschidem o usa parintilor si sa le zicem o vorba buna, in afara de :”Da-mi bani!” si “Vinde dreacu pamanturile alea sa-mi iau si eu masina bengoasa!” nu mai stim sa aducem o vorba buna in casa unui parinte. O lume mult prea lovita in cap de dorinta de a cumpara, parca ne-au injectat dorinta de cumparare si agresivitatea unui sistem care nu se pliaza pe forma noastra de constitutie ADeNeica.

Dragi Mallisti, dragi Coraisti, dragi Sopingari desi nu-mi place sa urasc, va urasc din tot sufletul pentru modul in care v-ati lasat angrenati in sistemul cuponiadelor, al reducerilor si al cumparaturilor fara de cumparaturi. Va apreciez pentru celelalte gesturi bune pe care sunt convins ca le mai faceti din cand in cand insa va dispretuiesc total pentru nebunia cu care dati tonu la dementa numita: Inarmarea cu cumparaturi.