Cu Iisus in celula – Radu Gyr (33/365)

Azi noapte Isus mi-a intrat in celula. O, ce trist si ce’nalt parea Crist! Luna venea dupa El, in celula si-L, facea mai inalt si mai trist. Mainile Lui, pareau crini pe morminte, ochii adanci ca niste paduri. Luna-L batea cu argint pe vestminte argintandu-I pe maini vechi sparturi. Uimit am sarit de sub patura […]

Radu Gyr – Tacem din gura

Un destin tragic ucis de zidurile ridicate intre oameni prin politica si ideologii crete pentru incatusarea oamenilor de catre oameni. Au fost nuclee puternice de intelectuali parca distruse de o forta exterioara Romaniei, si aici nu ma refer neaparat la Rusia, Rusia s-ar putea sa fi fost mana cu care s-a ucis, arma crimei, dar […]

Inca o poezie semnata Radu Gyr…sper sa va placa

SCRISOAREA TATII Radu Gyr Fiule, fiule, lungă e calea . . .Ca-n basm pân-la tine sunt mări şi ţări,trenuri, păduri, jandarmi şi ocări,şi stele ce nu ne ştiu jalea. Dorul de tine mi-e aşa, ca o furcăproptită cu dinţii în beregată.Din fundul Aiudului, ochii tăi urcăpe cer, ca doi luceferi de piatră. Mănânc : eşti […]

Radu Gyr-Poezii

Nu de multe ori mi-a fost dat sa citesc astfel de poezii, ca cele scrise de Radu Gyr. Poezii care expirma durerea si chinurile indurate de acesta in temnitele iadului comunist. E fantastic cum durerea poate fi exprimata in versuri, si culmea versuri geniale chiar: ” Când portile sparge-se-or toate si mortii vor prinde să […]

“Intrebarea” lui Radu Gyr

Întrebare Adanca-i noaptea, orele profunde…Gemand, spre raftul cartilor mă-ndrumsi-ntreb în soapta fiece volum:-Tu esti? Si cartea fuge si se-ascunde. Plangand, intreb portretul ei acum:-Tu esti? Si nici iubita nu-mi raspunde.Imi umplu cupa-n vin să mă scufunde,intreb: -Tu esti? Si cupa piere-n fum. Si-ntreb si spada mea: -Tu esti? Si tace.Si, cum mă prabusesc în jilt, […]