Fanel.ro

Azi e zi de motiune la Parlament. Stiti casa aia unde se duc unii sa-si aranjeze afacerile si o data la patru ani sa ne ofere 1 kil de zahar, 1 kil de ulei si sa ne smulga promisiunea ca-i futem o stampila la alegeri.

Motiunea se refera la caderea guvernului Boc2, un soi RoboBoc se intoarce. Indiferent de rezultate ramanem o tara din Uniunea Europeana cu o conducere de lumea a treia. Read the rest of this entry »

M-am procopsit pe cap cu o leapsa draguta de la madam iYli: Cica ce melodie te reprezinta pe tine? Read the rest of this entry »

Am 26 de ani si sunt “batran”. Nu e vorba un cliseu utilizat de toata lumea ca sa explice o oboseala trecatoare. E vorba de ecuatia vietii mele pe care n-o vad avand un stil de genu “carpe diem” ce e azi e azi ce e maine e maine.

Totdeauna mi-a placut sa am control sa stiu ce, de ce, unde, pentru ce. De aia de multe ori aidoma securistilor din corpul de cotrol arunc priviri in toate partile. Imi aleg cateva puncte fixe din drum si le supraveghez pentru a stii ca totul e sub control. De cele ma multe ori aleg punctele fix si cad in capcane, dar asta e viata. Nu imi place cand viata ma prinde nepregatit.

Mult timp credeam ca invidiez persoanele care au o viata rupta in pula, care isi traiaesc viata la cote maxime band, fumand, incercand substante ilegale. Nu invidiez am trecut prin zona aia si nu mi se parea frumoasa cand eram in mijlocul ei. Dorinta de a epata si de a castiga increderea grupului facand fel de fel de giumbuslucuri, dorinta de a fi barbatul-alfa(alpha-male) in fata puicutelor din gasca nu erau atat de imbatatoare incat sa ma faca sa-mi doresc sa fiu acolo tot timpul. Acum privesc oarecum ciudat si nu inteleg.

Oare am imbatranit si Frica lui Maine incepe sa ma apase? O fi si asta dei varsta e una normala in care ar trebui inca sa experimentez. Privind inapoi imi dau seama ca faptul ca ai mei n-au fost autoritari in privinta fumatului, bautului m-au facut sa-mi piara cheful de a face asta. Nu avea nici un haz pe toti ii mirosea acasa parinti, dai cu pasta de dinti sau cu guma, freaca-te cu fel de fel de creme tot ii depista. la mine ai mei erau rupti, nu veneau sa ma miroasa, nu veneau sa ma perchezitioneze la intrarea in casa sau sa urmareasca filigramul de la pachetul de tigari din buzunar. Din cand in cand se mai aruncau glumite ieftine de genu:
Tata(fumator): Ba daca fumezi da si mie sa nu mai fumez dreacu Snagov, poate tu ai ceva mai bun!
Mama: N-ai mai baut si tu o bere ca e cald afara?

dar totul sub forma de gluma. Mi-am pierdut si cheful daca nu eram opresat, perchezitionat sau cu lampa in ochi ca la securitate: “Recunoaste ma ca fumezi si bei!”

Asadar nici dorinta de a sari la etape de genu droguri usoare, bulibuleatoare sau cine stie ce bilute preparate in stanioale murdare de ciocolata cu sare de lamaie si brichete jegoase care nu se aprind, dupa care sa mi le infing in vena printr-un ac cu care si-au mai injectat si altii.

Multa vreme am crezut ca sunt invidios pe astfel de oameni care au o asa viata tumultoasa si activa nu una semipasiva ca a mea cu ganduri obsesive despre Maine. Nu e invidie, e doar o senzatie de parere de rau ca n-am trecut pe acolo. E exact senzatia pe care o ai cand faci un pas si-ti pare rau ca n-aif acut alt pas gandindu-te ca poate era mai bine.

Am avut si eu parte de cateva escapade in adolescenta in care m-am simtit bine dar avand mereu dupa mine simtul ratiunii. E ok sa faci ceva atata timp cat te simti bine tu si cat nu derajezi pe cei din jur, daca inca incepi sa sari calul si sa-ti bati joc de tine si de cei din jur deja distractia se transforma in corvoada…in concluzie am 26 de ani si sunt “un batran” care se tocmeste cu Frica lui Maine pentru viitor dintr-un scaun bataitor mangaind un caine matur si ezoteric.

via Asociatia Tinerilor cu nevoi speciale din Romania

Nicu Constantin
Michael Jackson
Tatiana Stepa

….vorbe pompoase aruncate in ziare, linkuri pe twitter aruncate pentru trafic, stiri in prime time pentru a smulge o lacrima de rating celor care i-au apreciat.

Cred ca la partea de necrolog suntem campioni. Avem niste texte comuniste si care te ingretoseaza pana la lacrimi, dar nu lacrimi de parere de rau dupa personaj.