La marginea pantei abrupte
La un han s-a oprit un strain
Era trist si avea hainele rupte ooo
Si pe masa o cana cu vin

Este unul dintre preferatele in caietele cantecelor de munte. Cred ca descrie cel mai bine lectia prieteniei pe care trebuie sa o inveti acolo sus. Sprijinul acordat cuiva la necaz reprezinta schimbul cel mai de pret atunci cand esti iesit din schema sistemului tau de valori pamantean. Aici te desprinzi de omul urban, rural si devi una cu natura, iubesti si-ti aduci aminte de cei dragi. Templul munte te redescopera ca om, ca suflet. Continue reading →