Fanel.ro

Traiesc un prezent, un prezent desprins dintr-o poveste de groaza care se refera la un trecut trist si la un viitor incert. Ma simt ca o casa de paianta goala cu stapanii dusi in mormant si viitori stapani in asteptare, ma intreb zi de zi si noapte de noapte daca copilul care si-a petrecut copilaria ma doboara la pamant si face alta casa semeata pe locul meu sau ma ingrijeste in dulcea amintire a vremurilor trecute?

Am sentimente de scarba mascate de sentimente de dragoste inabusita de sentimente de ura pentru toate cele cate se petrec. Zac inert intr-un corp, eu un suflet de artist uitat de o lume prea haina. N-am loc sa fac nimic si-mi dau seama ca daca lumea ar fi acceptat si un idiot ca Hitler ca artist lumea ar fi fost mai mica cu un Dictator.

Ma cutremur pentru ce pot sa fac atunci cand realitate imi joaca feste si-mi da ocazia sa mananc cu noduri pentru ca viata nu-mi poate oferi ceva mai bun. Stiu lume cu situatii mult mai bune ca ale mele care-si fut tineretile incercand sa dea vina pe parinti pentru ca nu le ofera totul, bietii de ei nu-si dau seama ca parintii le-au oferit chiar mai mult decat ar putea din punct de vedere material si ca singurul lucru pe care nu l-au oferit e doar dragostea de familie unita.

Am cunostinte care traiesc in prezentul lor sexual si uita sa-si regaseasca trecutul lor familial la care tanjesc fals:
“NU, nu esti facuta sa fi femeia de casa a unui barbat, esti intr-o cautare continua si teribilista de experiente care sa te defineasca ca pe un om social, ca pe un exponent metrosexual si metrosexuat care traieste pentru experienta lui sexuala si uita sa priveasca in interior spre omul femeie care a crescut. NU esti tu de vina,genetica nu iarta, nu uita si nu lasa treburi neterminate….ultimul cuvant il au genele de care iti este frica cel mai tare, alea pe care le renegi cu ura si pasiune”…femeie de lut cu chip de litera slavona nu esti din lumea generoasa a galaxiei mele.

Nimic nu e intamplator, toate actiunile au un scop. E greu de crezut ca se misca ceva in universul nostru arpopiat fara sa aiba o insemnatate pentru tine sau pentru cel de langa tine. Orice actiune intreprinzi sau iei parte la ea duc la definirea scopului tau in spatiul in care iti manevrezi viata.

Viata nu tine de destin, viata nu se misca aidoma unui script de emisiune repetat. Viata se misca pur si simplu este o suma de evenimente aleatoare pe care le ai ca optiuni asta in niste limite bine stabilite si in stransa legatura cu niste semne naturale care le primesti din orice mijloc ce poate reprezenta un receptor perfectibil.

Aleatoare viata isi duce cursul dupa un tipar si dupa un tipic pe care de cele mai multe ori refuzi sa-l accepti. Visele sunt doar flashback-uri de memorie care te pun in garda cu anumite mesaje primite din receptori externi receptorilor generali, subconstientul declanseaza uneori nebunia sau alteori declanseaza instinctul de conservare care te aduca in stadiul de a muri din cauze naturale.

Elementele cheie in ecuatia viata esti tu, receptorii care iti definesc directia si regulile pe care trebuie sa le urmezi negresit. Ai lansat o actiune fara acoperire in acesti termeni misiunea ta se incheie si este preluata de altul care trebuie sa-o duca la capat. Dumnezeu este un matematician perfect.

“Ai fost invins? Nu te lasa. Ai fost calcat in picioare? Aduna-te! Ai fost
scuipat? Sterge-te si mergi mai departe.”
Sursa replicii Aici

Oda prostilor!

Lumea se invarte in jurul prostilor si prostii sunt fericiti cand sunt celebrii. Ai venit din cel mai indepartat colt al unei tari intr-un centru cultural si financiar din aceeasi tara. Esti un nimeni intre milioanele de nimeni care tranziteaza acel oras. In cap iti rasare un gand:”Trebuie sa fiu mai bun ca ei…Voi ajunge o stea!Cu orice pret”. Read the rest of this entry »

E 5:01 si n-am somn. De la 4 ma zvarcolesc pe net. In casa e frig desi am centrala am inchis caloriferele pentru ca frigul imi contracta mintea si o pune sa lucreze.

De cateva zile nu am somn si corpul gandeste pe pipaite. Simt ca se intampla ceva si nu-mi dau seama ce. E un sentiment pe care-l traiesc rar si nu-l inteleg. Nu-i o chestie care sa doara sau care sa ma arunce in prapastia depresiilor, e doar un sentiment de frica de nimic. Sunt ganduri zburatoare, sunt priviri de bufnite batrane care te fixeaza intr-un scun imaginar cu rotile si privesc fascinate cum te torturezi singur.

Daca ai timp sa iesi din tine si sa te privesti banuiesc ca e un spectacol frumos: mai multe actiuni care au loc simultan si care toate formeaza o cupola de angoase care tind spre aceeasi concluzie: Ceva se intampla!!!!

Ombladon – Daca pozele ar vorbi
Asculta mai multe audio Muzica

Scarbit si posac ma indrept spre casa in costumul sifonat de ganduri franjuri. Strada cu mazga si cainii care urla departe in marginea de oras imi aduce aminte ca am parasit un oras zapacit pentru a ma retrage intr-o parte de oras. Ma simt bine, imi place singura problema este ca ma doare destramarea a ceea ce era pe vremuri psihologia de mahala. A disparut romantismul povestilor, a intamplarilor, a disparut fascinatia unor 26 decembrie cu soare si frig.

Ma indrept catre casa pe strada murdara si imi dau seama ca lumea e murdara pentru ca nu vrem sa facem nimic pentru noi. Ne agatam de horoscoape, ne agatam de destin, ne agatam de orice nu ne pune in dilema sau ce nu baga in reeducare fortata.

E mai usor sa bei ceva si sa uiti decat sa incepi sa analizezi ce e gresit si ce trebuie schimbat. Ne e frica sa alegem, pentru ca 50 de ani au ale altii pentru noi, acum o facem ca si atunci mecanic si fara sa gandim, exact cum si futem: mecanic si imitand, incercand sa satisfacem frustrarea de a nu fi cu o Pamela Anderson sau de a nu te fute Tom Cruise ca-n Top Gun.

Am 3 caini pe strada care ma poarta in drumul spre casa de la Strada principala, spre locuinta mea. Unul e cel mai expresiv, e de un alb imaculat in marea de mazga cu 3 picioare. Nu stiu care e poovestea lui, insa ochii verzi parca spun ceva tragic. Incearca sa ramana in gasca si sa para agresiv. Paranteza: Am o teama scarba de caini, niciodata nu am fost pretenari eu si rasa canina, am fost mai aproape de rasa felina. Ma latra, dar ma latra neagresiv incercand sa ma faca sa inteleg: Prietene imi pare rau trebuie sa raman in gasca, as vrea sa na gudur pe langa tine dar trebuie sa le dau de inteles la bagabontii astia doi ca mai sunt si eu pe aici. Altu e roscavan pare a fi seful gastii, ma miroase de cum ies mereu pe poarta sau cand ajung in dreptul portii Corporatiei pe care o pazesc ei benevol pentru ciozvartele aruncate de corporatistii iubitori de animale. Vine spre mine flancat de 3 Picioare si al doilea locotenent din gasca. Bag mana in buzunar ca sa nu par agresiv sa nu i se para ca vreau sa-i dau una. Roscovanul se simte pe teritoriul lui si incearca un atac miselesc pe la spate il vad ma intorc la el, il apostrofez si revin pe drumu meu neincetand sa arunc ochii in spate. Locotenentii il urmeaza si continua sa-i tina isonul dar nu par a fi prea fericiti de atac, stiu ca e doar un atac orgolios ca sa le arate lor cine e sefu. Mimeaza furia latrata pentru a arata sefului ca nu e singur. Ma departez usor de teritoriul lor si se pregateste de ultimul atac, din fata portii mele incepe zona altui caine. In dreptul stalpului de iluminat il aud ca mareste pasu si se pregateste sa sara la picior, ma intorc ii arunc un :’.f…ti m..i matii de caine parsiv ce vrei sa faci?”. Se opreste si da drumu unei tirade de latraturi exact ca un hot prins cu mana in buzunar care incearca sa se disculpe.

Intru in curte incui poarta si dincolo de poarta il aud latrand parca zicand celorlalti:”Ati vazut ba cum se face?”. Imi dau seama brusc ca suntem niste animale: am inlocuit rapid gasca de caini cu o gasca de oameni, am analizat miscarile, am analizat tactica de atac: tras la indigoo, maimute sau caini?