Au trecut 20 de ani de la evenimentele din 13-15 iunie si ura si frica n-au incetat sa dispara din spatiul danubiano-pontic. Viata s-a scurs 20 de ani cu aceeasi angoasa a comunismului, cu aceeasi prostie tipic romaneasca in care ne acuzam unii pe altii si pana la final nu face nimeni nimic ca sa ne fie mai bine la toti.
Au murit tineri si batrani la revolutie pentru un ideal, au murit tineri in 13-15 iunie pentru acelasi ideal si noi inca mai avem probleme legate de trecutul comunist al unuia sau a altuia. “Vom Muri si Vom fi Liberi” nu era vorba despre noi cei care ramaneam in locul lor, era vorba despre ei si despre ura si frica de care au scapat prin moartea lor, prin jertfa lor.
Miron Cozma e liber, Ion Iliescu e liber …toata lumea e libera doar mortii zac in mormant si schingiuiti mai simt bastoane in preajma zilelor astea.
Unde mergem si ce vrem sa facem mai departe? Dezavuez miting-ul Noii-lor Golani si cretinitatea asta de a gasi vinovatii si de a-i pedepsi pentru a ne racori sentimental chiar daca a trecut un timp destul de mare. Sa privim viitorul si sa lasam trecutul istoriei sa-l pedepseasca. Am ajuns la parerile lui Mircea Eliade din perioada interbelica cand zicea ca nu mai avem timp de pierdut, trebuie sa incepem sa crestem valoarea si sa scapam de nonvaloare, doar asa putem iesi din istorie si din blocajele istorice care nu ne permit sa evoluam spre mai bine.
Au mai scris despre Codexpoliticus, MosCalifar, InConstantin,
