Ma enerveaza cei ce dau cu pietre doar de dragu de a da cu pietre. E o atitudine puerila de copil in primi ani de viata in care aplecarea catre rele este foarte mare. Totusi evolutia umana presupune educarea acestui mic defect odata cu cresterea persoanei respective. E vorba de educatie, 7-8 ani de acasa si multe alte parghii ale parintilor pe care tre sa le foloseasca spre a-si educa progeniturile.
De ce sa dai cu pietre ? Ti-e ciuda ca tu nu poti si “ala” poate ? Educatia ta mult prea superioara nu poate accepta ce vrea ala, sau e vorba de o atitudine de genu:”daca o face X sigur e o idee proasta” ?
In decursul anilor(putini da buni) care s-au scurs de la momentul in care am aparut pe lume si pana in prezent cand stresez tastele cu degetele mele diabolice, am invatat ca tre sa ascult toate parerile( indiferent daca in fata mea sta un betiv, un prost sau un om inteligent). Nu e vorba de piedere de timp, s-ar putea sa afli lucruri bune. Cu un filtru de idei bun poti sa-ti imbunatatesti cunostintele, fara un risc prea mare de esec.
Si revin totusi la intrebarea obsedata De ce ?
De ce dai cu pietre indiferent ce ar spune cel din fata ta. Oare ai primit si tu pietre la randul tau si ataci precum atacatorii tai pe ‘cel mai slab’, sau nevoia de a te impune in turma necesita UCIDEREA idei celui din fata ta.
Intrebari, Intrebari si iarasi intrebari… totusi nu gasesc un raspuns, de ce?
