Alb de Bucuresti

e alb insomniac. A venit iarna in sfarsit, a nins si-n Bucuresti cat sa simti frigul si vantul rece care-ti biciuieste zapada de fata. Ce zi mai minunata decat o astfel de zi sa te plimbi prin Bucurestii suri de zapada si vant. Te cobori frumos la Eroilor si o apuci spre Facultatea de Medicina.
Un mini parc rece si gol te asteapta sa-i bati poteca prin zapada abia cazuta. E zapada mica si se formeaza in dune, facandu-ti impresia unui desert sterp de nisip alb. Un caine covrig zace inert in poarta Facultatii.

Te avanti spre poarta Cotrocenilor, dar amintindu-ti ca acolo locuieste un oarecare presedinte, te arunci cu pasi marunti pe strada ce coteste prin spatele Medicinei. O intersectie de strada iti pune in dificultate treseul: s-o apuc spre Cotroceni dau in gardul Palatului, sa merg inainte ma duc spre CEC, mai bine ocolesc sa vad unde iese strada asta.

Casele simpatice de pe strada si mastodontul care cred ca are legatura cu medicina fac din zona o panza salbatica in mijlocul orasului. Copacii batrani si casele boeresti garbovite si umbrite de cladiri de sticla iti fac impresia ca orasul asta hraneste monstrii de gheata intr-o iarna solitara.

Treci de o mini-intersectie cu un local micut pe colt si te avanti spre Splaiul Dambovitei. Arunci un ochi in dreapta ta si vezi Spitalul Municipal, te uiti in fata mastodontul Casei Radio. O iei spre stanga ghicind cu greu drumu spre Cinema Cotroceni…vantul sufla rece si drumul iti este greoi. In statia lui 601 o minune blonda astepta…parea o rusoaica desprinsa din povesti.

Te lasi in stanga spre Cotroceni. Ai ocolit ce ai ocolit palatul si pana la urma tot spre el te indrepti. Ai intrat de cand ai dat de Cinema-ul Cotroceni de vestitul Bulevard Iuliu Maniu ce leaga Cotrocenii de iesirea spre autostrada. Ghicesti curtea Cotrocenilor pictata cu brazi incarcati de zapada si-ti arunci privirea spre Gradina Botanica. Natura statica miscata din cand in cand de rafale de vant iti aduce aminte ca nu te afli intr-un tablou. Traficul e cel de 16:30, iarna si-a spus cuvantul si “soferii de duminica” razbat greu in a comanda masinile. Sunet de stergatoare, claxoane si zapada. Te urci semet pe Dealul Cotrocenilor si in poarta dinspre Leu incep sa apara primele globuri aprinse, semn ca Poteras, primarul din 6, a pregatit sectorul de Sarbatori.

Un politist inghetat dirijeaza circulatia anemica. Ninsoarea ii face munca grea. Treci alergand strada caci cloarea verde palpaie demult, treci practic pe un galben spre rosu. La trecerea de pietoni de dupa scuar un sofer inimos te lasa sa treci chiar de e rosu, semn ca ii e mila de tine pe o astfel de vreme.

Te opresti in fata statuii Leu si admiri coroana proaspat depusa, cu flori galbene. Parca prea galbene, te intrebi daca PNL-ul a depus-o si treci mai departe. Treci de caminele din Leu si0n statia lui 336 spre oras te intampina un caine maidanez alb care alearga dupa fulgii de nea, e prima fiinta pe care o vezi ca se bucura oarecum de venirea iernii.

Ai ajung in intersectia de la Apaca si musti semaforul pe verde intermitent. Dincolo e autoservirea din colt plina de studenti care-si asteapta randul la de-a le gurii. te uiti spre Politehnica si spatiul gol lasat dupa distrugerea Halelor din zona iti descopera cupola Rectoratului Politehnist, Sinagoga Sfantului 5.

Te avanti spre Militari tot mai mult. Ai putea sa iei un taxi, ai putea sa iei o masina, dar de ce?!? Afara ninge ca-n povesti si orasul iti spune povestea lui de gheata, Buna Seara Bucuresti!