Lumea online este plina de evanghelisti care predica raiul si iadul unei afaceri sau a antreprenoriatului intr-ale netului. Cu totii vorbesc timid la inceput si mai apoi cand page rangul personal creste, incep sa dezvolte abilitati de veritabili “patroni” cu fitze de prima generatie incaltata.
Cel mai grav din toate exemplele este cel care printr-o ironie a sortii a avut perspectiva sa plece la drum nu de la 0, ci de la 10 metrii de linia de start. Departe de mine gandul sa-i contest calitatile de om cu miros pentru afacerea pe care a inceput-o, eu vreau sa-i contest atitutidea tipica de buticar ’90 care vine sa-ti explice succesul de pe treapta superioritatii rangului unde s-a cocotat ajutat si de relatii, nu doar de flerul lui nativ.
Aceeasi atitudinea o regasesc la fiecare evanghelist care tine predici la conferinte si emisiuni despre mediul online. Aceleasi clisee obosite desprinse din manuale prafuite de comunicare si pr sau pentru cei mai curajosi, replici care sa-i pozitioneze pe ei in frunte, dar care sa-ti ofere perspectiva drumului lor care a plecat de jos.
Daca cineva vine sa-i rastalmaceasca vorbele dandu-i un exemplu personal, il persifleaza flegmatic fixandu-l imaginar pentru a putea fi flegmat de toti cei care sunt cu el. Cel mai trist e ca amfitrionii intalnirilor in loc sa se pozitioneze in rolul de avocat al diavolului si sa dezvolte subiectul incercand sa-i inchida cercul vicios in care a intrat pentru a anima discutia, prefera sa aplice limbi lenese si fixe pentru a lasa loc de o data viitoare.
Problema este una de fond in care forma nu exista, iar cei care fac pe gazdele nu au veleitati de amfitrioni, fiind cel mult oameni din anturajul celui care tine evenimentul si in care el are incredere.
E frumos ca vorbim de piete si de nise, dar e mai greu sa stabilim un cod de conduita pentru o astfel de lucrare. E usor sa incepi prin a face spam si cand ajungi in varful piramidei virtuale sa arunci la cosul istoriei trecutul mizerabil si sa imbraci haina omisiunii si a justitiarismului infatuat.
