Eu de felul meu sunt un mare bautor de cafea. La inceputuri nu suportam cafeaua, dar pe parcurs am invatat sa nu mai pot trai fara de ea. Sunt un dependent de cafea. Incet, incet de la o vreme incep sa ma lecuiesc de aceasta dependenta experimentand savoarea unui ceai.
Am incercat tot felul de ceaiuri de la cele mai exotice si pana la combinatiile din camara iernii pentru a putea scapa de dependenta de cafea. Ceaiurile speciale nu m-au dat pe spate. Sunt placut surprins de gustul ceaiurilor de tip plafar care aduc beneficii organismului. Am sesizat ca acestea nu au gustul comercial, dar am invatat ca tot ceea ce nu-mi place ca si gust imi face bine, Asa am inceput sa lucrez cu mine insumi pentru a experimenta si asocia gustul unui ceai oribil cu o amintire placuta din copilaria traita la tara. Astfel ca ceaiul a inceput sa fie gustos ba chiar pe alocuri incep sa retraiesc senzatii placute din copilarie. Spre exemplu ceaiul de coada soricelului imi readuce in minte mirosul acela placut de fan uscat in paieriile de ograda. Socul imi aduce aminte de mirosul baltilor de pescuit. Fructele de padure ma poarta pe drumurile de munte calcate in copilarie impreuna cu ai mei parinti. Ceai este o poveste ce trebuie sorbita inghititura cu inghititura.