De cine incerci sa fugi de ai ajuns sa fugi pana si de tine cel care ai fost pana mai ieri acelasi de azi doar ca mai tanar si mai rebel.
Pe cine incerci sa pacalesti in fuga ta nebuna spre a atinge un varf inexistent in realitate si pe care ti-l creezi in minte ca pe un varf de neatins. Si dupa ce ai sa-l atingi spre ce varfuri ai sa te indrepti doar ca sa nu ajungi sa te revezi pe tine cel captiv in costume de gala pline de rumegus sentimental?
De ce te refugiezi spasmotic in actiuni efemere care nu fa decat sa stearga si ultima urma de omenie care a mai ramas in tine dupa o experienta traumatizanta?
De ce aplici masti in functie de personajele cu care joci in piese daca nu esti actor practicant, de ce iti place sa dai senzatia omului din fata ta ca tu esti cu adevarat cine nu esti….uita toate astea, arunca costumele fade pe care le scoti in paradele tale sociale si cufunda-te in goliciunea spiritului tau lovit de experiente triste si lipsit de educatia spirituala a unui camin. Numai trecand prin asceza discutiei cu tine insuti dincolo de teatrul ieftin in care te joci si de filmul vietii pe care-l regizezi incercand sa capeti recunoasterea pe care niciodata nu ai cautat-o, vei afla cu adevarat cine esti? ce vrei? si ce trebuie sa descoperi…restul sunt doar lumii de carton ridicate de tine pentru a te proteja pe tine de vederea ta intr-o oglinda trista a unei vietii in lumina reflectoarelor fara un rezultat final concret.
