Cititi ce citesc si eu!

Rebel yell la 2 ani

Cu atâta agitaţie ba cu primăvara invizibilă, ba cu amintiri turbate din copilărie, am ratat un eveniment: pe 14 martie bloguleţul a împlinit 2 ani. O fi mult, o fi puţin? Pentru mine blogul ăsta e parte din viaţa mea, din mine, ca mine. Aşa cum rar mă va auzi cineva vorbind puţin, aşa şi postările de pe blog, rar sunt scurte. Tot ce pot eu să sper e că nici nu vorbesc mult, dar prost, aşa cum sper că oi scrie eu muuuult, dar măcar să nu fie în plus. Dar am încredere că atunci când o iau prin porumb aiurea mă trageţi voi de mânecă. —Restu vedeti la Rebel_yell

Versus

Cu ce sunt mai răi ateiştii decît teiştii? Sau cu ce sunt mai buni teiştii decît ateiştii? Nici unii, nici alţii nu au putut demonstra non-existenţa sau existenţa unui (dumne)zeu. Tot ce au la îndemnînă e părerea lor pur subiectivă. Dar se rivalizează sau chiar se urăsc de moarte. Şi atunci cu ce sunt mai buni unii decît alţii? Cu ce ajută credinţa teiştilor sau non-credinţa ateiştilor dacă rezultatul e acelaşi: CONFLICT?! Înainte de a crede într-un terţ eteric, ar trebui să începem prin a crede în noi. Suntem vii, palpabili, frumoşi, emanăm energie, căldură, sentimente şi încă nici p-astea nu ştim a le folosi cum trebuie. —Restu vedeti la Saturnianul

Suntem tatici, nu Dumnezei frate!

Sal’tare

Deci iata minune de veste ce citesc in ziar – Tatii se simt discriminati de Boc: Vor sa se pensioneze la aceeasi varsta ca mamele

(adica vorbim despre termenatii astia Asociatia Tata)
Si acu hai sa incep sa “vars” tot naduful, i cel mai pur stil “giulestean, plin de spume”

* Ba distrusii pamantului, voi vreti sa va comparati cu femeile care tin “puiul” ala in “interior” 9 luni si carora le trebuie dupa aceea inca 9 luni sa redevina femei?
* Voi vreti aceleasi drepturi cu saracele femei care raman de cele mai multe ori cu “semne fizice” grave in urma nasterii sau in urma unor sarcini grele? — Restu vedeti la Artistu

Editorial: Cum va mari Teo Trandafir pensiile

In Baita de sub Codru, judetul Maramures, n-o sa intalnesti niciodata picior de bulgar. Doar oameni cu frica lui Dumnezeu.De asta a ajuns bunicul meu, Dumitru Dumuta, care si-a lasat o bucata de picior la Cotul Donului, si si-a trait viata cu ce-a mai ramas, dar a incercat sa scoata din noi brazi, nu lemne de foc, sa voteze cu Uniunea Bulgarilor. —Restu vedeti in Ziare.com