Constientul prezent si subconstientul viitor

“Misto titlu, pacat ca nu are legatura cu textul:)))))”

Azi noapte, intre 2 vise cretine, am avut o revelatie: viata mea e ca drumul unui tren dintre doua puncte A si B: Punctul A e ceea ce as vrea sa fac in viata si punctul B e ceea ce n-as vrea sa fac in viata.

Ati observat voi oare cat timp trebuie unui gand sa treaca de la stadiu de gand in constient la gand in subconstient ? (aici merge de-o reclama: Am mai scris despre asta >>>>>Aici!!!!Constiinta viselor)

Asadar un vis ciudat si tot odata definitoriu pentru eu-l pe care-l formez in fiecare zi cu fiecare gest pe care-l intreprind. Se facea ca faceam naveta intre doua femei: una frumoasa, dar misterioasa care o intalnisem in curtea fostei mele scoli generale din cartierul Militauri si a doua o tiganca inflorata care fugea mereu si mereu la alt tren. Se facea ca trebuia sa iau mereu trenul pentru a le vizita. Tiganca mereu pe fuga o zaream printre multimea din gara si dupa ce o vedeam disparea. Ma suiam in tren si alergam inapoi la iubirea din curtea scolii.

A fost o premiere visul, pentru ca dupa 2 saptamani am inceput si eu sa visez lume vie, pana acum visele se compuneau din imagini cu lume dusa in “Cea lume” si cu spatii care au disparut dar care in subconstientul meu inca mai traiesc…o sa ziceti asta e zarghit vorbeste cu mortii! Nu nu e adevarat nu vorbesc caci cica daca as vorbi cu ei in vis as cam fi gata daca mi-ar face propunerea sa merg cu ei…eu doar ii visez ca un televizor. Ce e misto ca de cele mai multe ori ii visez frumos in jurul caselor exact asa cum ii stiam….din nou subconstientul lucreaza si nu schimba cd-ul, pe asta bagandu-l la informatii clasate pe cluster-ul de subconstient.

Asadar sa revenim la vis. La inceput am pus totul pe discutiile pe care le-am tot urmarit pe twitter aseara despre busuiocu miraculos care pus sub perna in noaptea dinspre boboteaza visezi nu-s ce print sau printesa pe cal alb. N-am executat busuioace sub perna pentru ca nu cred in chestii de genu asta si pentru ca eu busuiocu’ ii dau maxim 4 utilitati:

1. Vara in gradina sa puta frumos.
2. iarna in casa e bun sa mai manci asa verde, face bine la relaxarea mintii si a nervilor
3. tocat in mancare da un gust exceptional.
4. in mana popii cand vine cu botezu’ si restu sarbatorilor cand ne trezim cu el in curte sau in biserica.

si urmeaza sa descopar daca fumat produce ceva, poate revolutionez piata cuielor ( GNU General Public License) sau cuie free-to-air.

Dar in urmatoare tucahara cu 3 suruburi de rasucire in pat de pe o perna pe ailalta mi-am dat seama ca nu nu e asta de vina, deoarece si “pentru ca” intre cele 4-5 utilitati nu apare si bagatu’ de busuioc sub perna.

Asadar singura explicatie freundiana este ca eu alerg mereu sa ating doua maxime fara sa-mi dau seama ca eu de fapt fac un balet artistic si destul de autist in a atinge un echilibru in viata. Extremele le caut pentru a balansa in contrapartida dorinta de a fugi in cealalta extrema. E un soi de atractie a extremelor dintr-o vecinatate cu atingerea mereu si mereu a punctului de echilibru.

Inca din facultate nu mi-au placut punctele de echilibru. Ele erau triste trebuia sa aplici o groaza de formule ca sa ajungi la un echilibru si cand ziceai ca ai scapat, de abia atunci incepea corvoada: EXPLICATIA. De ce e bun echilibru, de ce trebuie atins si finalul care era genial…echilibru asta e cam de porc toti vor sa-l atinga da nimeni nu-l dibuieste…suhnt modele pur intamplatoare si teoretice…ha ha ha hazardul vietii e sa cauti puncte de echilibru si sa mori fara a le atinge…drept pentru care am inteles ca in viata mea dintre iubirea din curtea scolii si tiganca din gara trebuie sa traiesc pentru a apuca un sfarsit.