Constiinta euforiei

As ucide pentru o clipa de euforie maxima. Mi-as dori pentru un moment sa fiu rotita unui mecanism care urla din toti rarunchi pentru un gand, pentru o idee, pentru un lider.

Ce poate fi mai inaltator decat cateva secunde de euforue maxima in care dincolo de orice gand necurat sau prea curat esti trup si suflet pentru o idee, un gand, un lider. Adevarata libertate zace in astfel de momente pentru ca acolo nu mai ai nici o opreliste cognitiva, te ghidezi dupa miscarea populara. Strigi pentru ca langa tine striga altcineva, strigi pentru ca te afli intr-o pozitie fara vecinatati, strigi pentru ca singuratatea vorbelor te forteaza sa te raliezi la o idee. E un moment magic, e aproape magnific, te mobilizeaza prin demobilizare sa traiesti momentul 0.

Intr-un cuvant te aprinde euforia betivanica a unei dorinte de a unifica un mesaj pentru a-l arunca in multime cat mai puternic, practic tu esti motorul care da incredere celui de langa tine si cel de langa tine iti da incredere in tine si tot asa.