De cateva zile primesc in vise tot felul de personaje moarte recent. Stiu de la mosii mei ca ei mai stau in jurul caselor 40 de zile pana cand li se fac formalitatile sa plece Dincolo. Sunt multe chestii care la inmormantare il ajuta ca sa indeplineasca toat conditiile sa ajunga in fata lui Dumnezeu: acte, hartogaraie, cazier sentimental, timbru mortal, certificatele de buna purtare, actul de inmormantare, pomenile pentru drum…ceva haine de frig sau haine subtiri de vreme frumoasa.
E fascinant sa stii ca au murit si totusi tu noaptea mai poti sa-i vezi. De stat de vorba nu prea e loc ca s-ar putea la cate unii sa inceapa sa le placa de tine si sa-ti faca formalitatile pentru Cele vesnice.
Asadar din toata povestea asta eu am tras 2 concluzii zic eu sanatoase:
Atunci cand ma visez undeva unde am petrecut foarte mult timp cand eram mic, ma visez exact in formatul ala de spatiu si nu altul chiar daca s-a reconfigurat zona cu blocuri, case, alte magazii. De aici trag concluzia ca harta creierului se schimba foarte greu, constiinta pastreaza mult timp imaginea unei cladiri, a unui spatiu in functie de intensitatea pe care i-ai oferit-o obiectului respectiv.
Atunci cand visezi un om mort nu trebuie sa te duci sa cauti nu-s ce vise sa interpretezi…orice ai interpreta tot se intampla ce trebuie sa se intample, trebuie sa te bucuri doar ca a venit la tine in vizita…inseamna ca te preutieste si dincolo de linia care desparte viul de mort.
2 thoughts on “Constiinta viselor”