Video-ul de mai jos l-am vazut la Dan Patrascu (danpatrascu.eu/2010/06/27/viata-reala-vs-viata-virtuala-o-dezbatere-totb/) pe blog si descrie foarte bine modul in care se face socializarea si cat de mult ajuta ea in relatiile interumane. Finalul cu batranul Myspace uitat langa copiator este demential.
Video-ul imi aduce aminte si de episodul cu Facebook din South Park(South Park: You Have 0 Friends), un episod care prinde cel mai bine esenta inceputurilor pe facebook.
In termeni reali cam asta este facebook-ul. Dupa cum ziceam, fiecare dintre noi trebuie sa fie atent. In momentul cand retelele de socializare devin un scop in sine si nu un mijloc, atunci avem o mare problema care ar trebui tratata.
@Dan Patrascu: depinde cat de mult esti dispus sa investesti in ele…eu nu inteleg motivul pentru care as vb pe twitter, facebook daca sunt undeva si ma simt bine?!? Pur si simplu nu pricep…mi se pare ca daca te simti bine unde esti nu mai simti nevoia sa socializezi online.
Dar cred ca socializarea se invata in primii ani si se practica in tot restul vietii, daca primele clipe de viata nu au fost sub semnul socializarii, urmatorii vor fi doar un blocaj in cautarea socializarii.
Sunt doua tipuri total diferite de socializare care nu se exclud, ci, dimpotriva, socializarea in online trebuie sa se fundamenteze pe capacitatea de socializare in offline. Din punctul meu de vedere exista o problema extrem de serioasa atunci cand socializarea on o substituie in totalitate pe cea off.
@Dan Patrascu: dupa cum zic si-n subtitlul blogului: “La noi socializare=Pliz RT” este maximul de socializare :))=))…mai avem mult pana departe.
Hahhaha, genial filmul. Am insa o intrebare: cati dintre cei din online aveau cont pe Myspace in 2004? Sa fim seriosi ca MS a fost exclusivist intotdeauna si da clasa Facebook-ului.
@iyli: Eu am descoperit netul de mare viteza in 2002. Myspace-ul in 2008 cred.