Ma doare sa vad ca primesc lectii de la oameni care nu legatura cu subiectul. In cei 26 de ani de viata pe care ii am mi-au trecut prin fata ochilor oameni pe care ii respect pentru ca m-au invatat multe si mi-au dat sfaturi bune chair daca uneori m-au injurat, dar si lume proasta, ieftina care ascunde sub sacouri scumpe neputinta de sustine un discurs fara sa urle, sa zbiere sau sa-si arate dominatia asupra celui din fata sa. Astia din a doua parte o putem denumi generic Categoria Impotentilor Intelectuali.
Cel mai trist e ca astfel de oameni sunt pusi de multe ori in functii cheie pe care impotenta nu le da voie sa refuze si clacheaza lamentabil, dar cu convingere ca ei sunt buni, sistemul e prost.
Ori de cate ori am fost pus in fata unui sistem care nu poate fi reformat mi-am dat demisia. Dupa ce mi-am epuizat toate resursele necesare de “atac” am ales solutia suprema: Fuga. Poate ca fuga este rusinoasa uneori insa in cazurile de fata fuga a reprezentat un alt nou inceput.
De-a lungul timpului am fost chemat sa ocup diverse posturi cheie in diverse locuri dar pe care le-am refuzat politicos stiind ca e o plapuma mult prea mare pentru capul meu. Am avut discutii cu directori care mai aveau putin si ma luau la palme vazand ca refuz sa fiu promovat in functii in care nu credeam. Atunci cand nu crezi in ceea ce vrei sa faci e bine sa te dai la o parte si sa lasi viata sa aleaga pe unul mai pregatit, problema este ca de cele mai multe ori locul tau este luat de unul mai prost ca tine si duce proiectul in gard. Patronul nu-si asuma responsabilitatea, angajatul nici atat caci el e cel care a “muncit”, deci singura solutie este societatea. Societatea este suma relelor care se poate intampla intr-o comunitatea pentru a te scoate pe tine din culpa.
Criza nu e o criza economic-financiara este o criza a modelelor si o criza a oamenilor valorosi in pozitii cheie.
