sunt fleasca ca o baba comunista am vazut goodbye lenin si m-a bagat in depresie….da nu din aia familiala sau pizditionista….m-a lovit depresia nationalista si comunista…m-a lovit tragedia vietilor…m-a lovit :)sunt praf asa am fo si dupa ce am vazut Underground a lu’ Kusturika :d
Cam asa suna un mesaj dupa ce am vazut Goodbye Lenin. Sunt putine filme care ma impresioneaza, dar si cand ma impresioneaza raman mut si ganditor intr-o stare de dezgust, de admiratie, de sufocare, de nebunie.
Nu stiu ce in educatia mea a determinat sa vibrez la chestiile nationaliste si chestiile ce tin de istoria care ne doare. Stiu poate o sa ziceti ca sunt un nostalgic, nu e vorba de nostalgie, cred ca mai repede e vorba de dorinta de normalitate, dorinta de a fi fericit si de a iesi din martipanul lumesc in care ne-am imbalsamat.
Acum cateva zile am avut placerea sa stau la masa cu lume care isi povestea depresiile familiale si depresiile despre cate pizde si cati pularai vor sa aiba. Viata mi-a oferit multe situatii limita in familie in care a trebuit sa iau decizii chiar daca aveam 15-16 ani. De fiecare data n-am apelat la sinucidere ca act de atragerea atentiei sau ca solutie, sinuciderea mi se pare cea mai proasta cale de a solutiona problemele.
Eu am depresii legate de principii, legate de politici, legate de viata, legate de noi.
Dincolo de masini,femei, valoare, bani, vacante ramanem goi ca niste manechine de plastic intr-un magazin de haine. Fara haine si machiaj ,manechinele arata toate la fel si iti deseneaza in fata ochilor un tablou al unei taceri macabre.
“Era ma bine pe vremuri.” “Cu ce drept spui asta?Ai trait tu?”
Anul trecut am auzit discutia asta in 2 ocazii. Eram spectator. Prima reactie a fost negatia, dupa care mi-am zis ca trebuie sa las lucrurile sa fie spuse caci altfel supapa aduna prea multa ura. Insa asta mi-a adus in minte cozile la care stam cu fratemiu pana cand veneau ai nostrii, de lazile de ulei, de 3 paini si jumatate pe care le cumparai de la paine, de salamul pe care trebuia sa-l cumparam pentru rudele de la Brasov pentru ca acolo nu se gasea, de cozile la care stateai uneori degeaba trezit cu noaptea in cap, de Inaugurarea B-dului Victoria Socialismului, de zilele in care asteptam sa treaca tovarasul la Vila de la Snagov, de momentele in care ai mei ma trimeteau la culcare ca sa asculte Europa Libera, la momentele in care nu intelegeam de ce trebuie sa vad la bulgari Familia Flinstone si Caracatita si la noi aceleasi filme si fete triste, de ce uneori masinile cu nu par si cele nu nr impar trebuiau sa circule sau sa nu circule, de ce avem calorifere daca ele stau reci si tata trebuia sa aduca motorina in bloc sa alimenteze soba pe motorina, de ce? Asadar am trait si eu in cei 6 ani de comunsim o parte dintre toate acestea.
Goodbye Lenin un film care descrie perfect amnezia autoimpusa pentru depasirea obstacolelor. Unii au ales sa lupte si au murit in puscarii, altii au dorit sa intre in amnezie pentru a se proteja de negativismul societatii nou formate. Nu blamez nici prima gasca si nici pe a doua, fiecare a supravietuit cum a putut….nu toti avem destin de erou.
