Creierii mei striga. Inima imi plange.
Decor de iarna cu crivat puternic. Venele inghetate, iar sangele curge la vale pe cai ocolitoare sau prin vene inghetate. Caldura sangelui nu-i atat de puternica sa ma poata salva…el ma paote tine doar pe linia de plutire, pe linia de planta care gandeste.
Ahhh de-as putea dezmorti putoarea asta de creier, care zace inert, sa-l fac sa uite, sa uite de tot ce a adus aceasta iarna polara stupida.
“Dati-mi un punct de sprijin si va darama pamantu'” zicea un nene. Eu nu am nevoie decat de o scanteie care sa ma scoata din transa si sa ma readuca in circuit, pe pista vietii cu obstacolele ei. A fost doar o cadere nervoasa zic cei din jurul meu, in timp ce eu ii privesc fricos din inauntru meu, fara a putea sa ma ridic si sa fac un giumbusluc…si sa zic:” Tadadam! a fost doar o gluma”….e trist caci iarna nu mai vrea sa plece din sufletul meu zdrobit de asfalt.
sa nu te sinucizi faneleeeeeee!
Trece… toate trec… just give ’em time. Sper ca maine sa fii cu zambetul pe buze, ca nu pot eu sa zambesc pentru toata lumea. I need some help :)
“Tadam a fost doar o gluma !” era doar un text in care sa-mi testez calitatile de scriitor…de abia terminasem Culorile Curcubeului 77 a lui Paul Goma si aveam asa 1000 de ganduri in cap, 1001 de intrebari si 0 raspunsuri si solutii.
@anonymus: Stai linistit ca nu mor cai cand vor caini…Si-n plus io as fi prea lenes ca sa ma sinucid.
@ionuca: Merci de zambete, se pare ca si-au atins scopul…zambesc(sau o fi de la frigu diminetiii ?)…cum zicea cantecu ala “With a litle help for my friends”. Cand am citit comentariu tau la el m-am gandit;)