Am intrebat si pe twitter dar intreb si aici:
care ai idee cum pot urca pe blog un embed la un playlist audio de pe trilulilu?
Asadar acum sa revenim la chestii mai filosofice asa ca de 2:20 dimineata pe racoare, presiune atmosferica 765.06 mmHG, -4° C, cu umiditate 100% si viteza vantului E cu 19km/h.
Ce ne mana sa fim rai din spatele unui monitor?
Inca de cand puricele se dadea pe net cu cartele de dialup si pica semnalul pe motiv ca linia telefonica se suprasolicita am inceput sa ma dau pe net(deci am fo primu da? da asta e alta discutie cu nevoia de a fi primul, nevoia de globtrotter). Tot timpul in datul asta al meu pe net am avut o obsesie: Vinovatia cuvintelor! De cele mai multe ori mi-am facut procese de constiinta pentru anumite chestii facute(pornachele iese din calcul ca ala e relaxant :))))), scrise pe net sau pur si simplu votate. Mi se pare ca orice lucru pe care-l faci in viata trebuie sa poarte haina responsabilitatii.
Pauza publicitar educativa:
Niciodata nu am simtit aceea libertate a internetului pe care o clameaza(WOW ce cuvinte dau din mine, oare exista?!?) toata lumea, acel “E da pa net n-are mama, n-are tata”. Ideea e ca cineva a facut ceva pentru chestia aia, a consumat curent, a consumat neuroni, a incercat sa gandeasca o chestie, daca a incercat…macar blagosloveste-l si pe el cu un link, un multumesc Coae, ceva care sa-i arate ca e pe un drum bun si ca trebuie sa continue.
….dar sa revin la dilema mea: Ce ma face sa resimt constiinta intr-un mediu in care as putea sa-o dezactivez pur si simplu si sa mi-o ard ca masa amorfa a internetului?
