politica
“Doamneeeeeeeeeeee vino Doamneeeeeee/Sa vezi ce-a mai ramas din oameni” zicea un vers al lui Valeriu Sterian odata si inca ne mai zice de pe diverse suporturi magnetice.
Nu intelegeam, nu stiam, eram orbi, scapasem de zabala din gura si alergam dand din picioare precum caii pe ogor. Eram liberi, eram caii liberi…liberi din jugul carutei comuniste. Aruncasem stapanul sub caruta il calcasem bine in picioare, rotile carutei stersesera amintirea lui, stersesera frigul, mizeria, coada, soapta, soparla din texte.
Dar oare unde eram? Eram in fata unui hau care avea si un pod undeva mai sus…deh greu la deal cu boii mici, ne-am aruncat precum pinguinii in apa unu dupa altul, in hau eram prea liberi ca sa mai ascultam de cineva, eram noi prea noi ca sa mai auzim ceva, aveam libertate frate. Traiam,respiram, simteam, plangeam libertate.
Daca cineva iti spunea comunism te innegreai la fata si faceai ca trenu in gara, erai in stare sa-l ucizi doar cu nervii care iti presau tie teasta, cum te putea jigni cineva cand tu tocmai scapasei de …de… chestia aia asa de rea.
Tarziu am inteles ce insemna acel “Doamne vino Doamne/Sa vezi ce a mai ramas din noi”: murise papusa dar papusarii traiau:
Hai la teatru ca e iarasi drama
Spectatorii casca ochii mari
Ce frumos papusile danseasa
Tremurand in maini de papusari
Teatrul nostru de marionete
Isi reintra-n drepturi de suet
Dar din nou pe scena curge sange
Si platim cu viata un bilet
(Tica Luminare- Papusarii)
si nu numai ca traiau dar ne si conduceau spre inaltele teluri europene(care ?).
