Cand eram mici, eram invatati la scoala despre cum tara noastra arata ca un buchet de flori, ca un peste. Nimeni niciodata nu ne-a spus ca suntem de fapt parte din dopul crestin din fundul Europei.
Da suntem pusi exact in fundul europei crestine cu Marea Neagra pe post de supozitor. Mai ne intrebam de ce suntem manelisti uneori, pai e destul de simplu noi traiam in bataia vantului dinspre mediterana ortodoxa si austeritatea islamica. Peste apa de Marea Neagra se intinde inima fostului dusman al nostru de odinioara, Turcia(Imperiul Otoman). Nu luati in nume de rau aceasta ultima propozitie, istoria e martora la tot ce zic, ce vroiam sa subliniez este doar ca de la turci incolo se deschide un continent religios un pic diferit fata de ce avem noi. Ori stand intre coloana vertebrala a Europei si picioarele zvelte ale Asiei nu poti sa te pozitionezi decat ca fund al acestui mare continet reunit: EurAsia. Un coleg de birou mi-a zis mai in gluma mai in serios:”Vezi de aia gandim cu fundul cand facem ceva.” O fi si asta un adevar de care ne e rusine sa ne amintim.
Sper sa traiesc si sa vad aceasta tara ca isi reneaga menirea de dop si invata sa se modeleze ca un trup unitar, fara a mai tine cont de vanturile politice si religioase care-l strabate si fara a mai lua parte la mirsavii istorice de care nici apa care curge pe Dunare nu reuseste sa curete rusinea.
