Fatalismul românesc
Fatalism sau liber arbitru? De-a lungul istoriei, tensiunea dintre fatalism și liber arbitru a captivat mințile filozofilor, religioșilor și oamenilor de rând.
Este viața noastră predeterminată de forțe dincolo de controlul nostru sau avem puterea de a ne modela propriul destin?
În această dezbatere, două figuri filosofice majore – Thomas Hobbes și Jean-Paul Sartre – ocupă poziții opuse, oferind viziuni care reflectă concepții profund diferite despre natura umană și libertatea personală.
1. Thomas Hobbes: Compatibilismul, o Punte între Fatalism și Libertate
Thomas Hobbes, filozof englez din secolul al XVII-lea, este cunoscut pentru viziunea sa mecanicistă asupra lumii.
Pentru el, toate evenimentele din univers, inclusiv acțiunile umane, sunt cauzate de factori externi într-un lanț de cauzalitate.
În acest sens, pare că Hobbes ar susține fatalismul – ideea că toate lucrurile sunt determinate de o succesiune inevitabilă de evenimente. Totuși, Hobbes nu neagă existența liberului arbitru.
El susține o formă de compatibilism: deși fiecare acțiune umană este determinată de cauze externe, suntem totuși liberi în sensul că putem acționa conform dorințelor și voinței noastre.
Cu alte cuvinte, libertatea nu este absența cauzalității, ci abilitatea de a acționa conform cu propriile motivații, chiar dacă acestea sunt cauzate.
Astfel, pentru Hobbes, omul este responsabil pentru faptele sale, chiar dacă acestea sunt parte dintr-un lanț de evenimente inevitabil.
Un exemplu din perspectiva hobbesiană ar fi următorul: dacă o persoană alege să mănânce la prânz o anumită mâncare, alegerea sa este determinată de factori precum foamea, preferințele gustative sau accesibilitatea mâncării, dar acea persoană rămâne “liberă” pentru că acționează în concordanță cu dorințele sale interne.
2. Jean-Paul Sartre: Libertatea Absolută a Alegerii
Jean-Paul Sartre, filozof existențialist din secolul XX, oferă o perspectivă radical opusă.
Pentru Sartre, liberul arbitru este o caracteristică esențială a existenței umane.
Sartre consideră că oamenii sunt „condamnați să fie liberi” – suntem complet liberi în toate alegerile noastre, fără scuze externe sau factori determinanți care să ne influențeze.
Într-o lume lipsită de sens predefinit, omul își creează propria esență prin acțiuni și alegeri continue.
Această libertate radicală vine însă cu o povară grea: responsabilitatea absolută.
Fiecare acțiune pe care o facem, potrivit lui Sartre, este rezultatul unei alegeri conștiente și deliberate, iar consecințele acelei acțiuni ne aparțin în totalitate.
Nu putem da vina pe destin, pe circumstanțe sau pe factori externi.
În acest fel, Sartre contrazice orice formă de fatalism, deoarece pentru el, fiecare moment este o oportunitate de a alege din nou, de a ne redefini existența.
De exemplu, o persoană care refuză să ia o decizie și preferă să se lase „dusă de valul circumstanțelor” face totuși o alegere – alegerea de a nu acționa.
În mod paradoxal, chiar și pasivitatea este o decizie activă, pentru care individul este responsabil.
Astfel, Sartre afirmă că nu există scăpare din libertate și responsabilitate.
3. Duelul Etern: Hobbes vs. Sartre
Conflictul dintre viziunile lui Hobbes și Sartre se reduce la o problemă esențială: este omul cu adevărat liber sau libertatea noastră este doar aparentă?
Pentru Hobbes, omul trăiește într-o lume deterministă, în care fiecare acțiune este cauzată de o serie de factori.
Deși acceptă ideea că suntem constrânși de legile naturii, Hobbes găsește o formă de libertate în faptul că ne putem urmări dorințele.
În contrast, Sartre vede orice noțiune de determinism ca fiind o negare a adevăratei naturi umane.
În viziunea lui Sartre, libertatea nu este legată de dorințele cauzale, ci de capacitatea de a alege între alternative, de a fi arhitectul propriei existențe.
Aceste două perspective ilustrează o diferență profundă în modul în care înțelegem controlul asupra vieților noastre.
Dacă, pentru Hobbes, suntem liberi în măsura în care putem acționa conform dorințelor noastre, pentru Sartre, orice fel de predeterminare înseamnă pierderea libertății autentice.
Sartre subliniază ideea că oamenii sunt complet autonomi, în timp ce Hobbes susține că libertatea și determinismul pot coexista într-o lume guvernată de cauzalitate.
4. Concluzii: Libertate sau Iluzia Libertății?
Duelul între fatalism și liber arbitru, reprezentat în acest caz de Hobbes și Sartre, reflectă dilema eternă a umanității.
Suntem doar produse ale circumstanțelor noastre, așa cum sugerează Hobbes, sau suntem complet liberi să ne croim drumul, așa cum crede Sartre?
Poziția lui Hobbes oferă o viziune mai echilibrată, compatibilistă, care recunoaște atât influența circumstanțelor externe, cât și puterea dorinței și voinței umane.
În schimb, Sartre își pune întreaga credință în libertatea individuală absolută, dar cu prețul unei responsabilități copleșitoare.
Întrebarea rămâne deschisă: este omul cu adevărat liber sau doar trăim cu iluzia libertății? Hobbes și Sartre ne oferă două răspunsuri diferite la acest duel etern, iar alegerea între ele depinde de cum privim propriul nostru loc în univers.
