Frica mi-e ca mor ca maine

2:08 – e noapte si invat pentru un examen. E un examen care-mi poate da sens vietii searbede de pana acum.

2:09 – ma trezesc mereu cand invat cu spasmele din timpul facultatii cand ajungeam pe ultima suta de metrii sa predau ceva, cand alegam bezmetic sa termin un proiect, cand injuram profi ca in loc sa ne invete sa aplicam ceea ce ne trebuie ei erau prea ocupati cu proiectele de puncte.

2:11 – am inchis documentele si ma dau pe youtube in cautarea de raritati lautaresti

2:12 – simt o apasare puternica in cap care se lasa moale in piept si zace acolo ca o lumanare infipta in pamant. Ma simt captiv intr-o realitatea mult prea paralela cu ceea ce ar fi trebuit sa fie. Alerg sa prin starturi care nu sunt ale mele si ajung intotdeauna sa aflu vestile despre sfarsituri pe care n-as vrea sa le aflu. In seara asta ma simt captiv in propria-mi bezna. E intuneric si o lumanare imi sapa drumul catre un nou inceput, un fir de lumina imi anunta o noua plecare, o pasare imi inalta un zmeu catre cer pe un cel care a fost si nu va mai fi.

2:15 – Ma trezesc retraind cu aceeasi intensitate cosmaruri care ma urmaresc obsesive. E greu sa cataloghezi un cosmar cat de cosmar poate sa fie, insa am cateva care ma urmarsc pas cu pas si cand mi-e lumea mai draga se arunca ca niste hiene sa-mi sfasaie trupul deznadajduit.

2:16 – Desi a fost o seara obisnuita am simtit ca undeva s-a inchis o lumina pe care nu pot s-o inteleg sau nu pot sa-o descifreze. Ma trezesc ca un calculator in fata unui ecran albastru: stiu ce am in memoria mea interna insa nu pot sa exprim utilizatorului de ce afisez ecran albastru.

2:20 – ma ia cu friguri desi in casa e cald. Ce ciudat desi ii zic acasa nu o simt ca pe ‘o acasa’, tare mi-e frica ca nu voi mai simti niciodata acasa, acasa a ramas in amintiri…

2:23 – revin la obsesia mea cu visuri si reveerii. Mi-e greu uneori sa exprim ceea ce simt si de ce mie mi se pare alba cand ea e neagra. Am un soi de aparat intern care prevesteste anumite evenimente si care apar in mintea mea. Le vad cu mintea dar nu le pot corela cu gandirea. Uneori ideea se formeaza mai greu si se dau adevarate razboaie intre optimistul din afara mea si peismistul din mine. Ce trist sunt mi-am externalizat optimistul si am internalizat pesimistul, parca as fi un pacient muribund care-si concediaza doctorul personal.

2:26 – No Country For Old Man. Mi-a venit expresia asta in cap si nu inteleg de ce. Azi am avut lumina oprita si pentru cateva minute am simtit bezna cu ochii, e grea e apasatoare si te face sa-ti doresti sa nu mai gandesti. Un minut de bezna si in capul tau navalesc milioane de ganduri care mai de care mai contrare. Te simti batran si neputincios, te simti legat de maini si de picioare in timp ce te alearga o dihanie preistorica.

2:30 – as vrea sa simt asa