E o iarna care ti se aduna pe suflet. Inghetat totul in jur e chef de scandal. Se cearta frate cu sora, se cearta sot cu sotie se cearta soferi in trafic, se cearta toata lumea.
Alergam bezemtici sa prindem ceva si ajungem la destinatia deceptiei alergaturii noastre. Nu ne mai ajunge. Vrem mai mult din ce nu putem sa avem si visam la mai mult decat putem visa. Sunt nervi intinsi la maxim si crize de varste care se suprapun peste crize ale societatii. Generatiile de sacrficiu predau stafeta, care cu ulcere care cu cancere, predau mai departe stafeta nevazuta a pacatului de a nu iesi din formula recurenta a pierzaniei. tacem amorf si indiferent fara sa ne pese de cele cate ni se intampla. Aidoma unui personaj de basm rau privim detasati cum povestea se naruie si zambim sacadat, bolnav si nervos.
E trist pentru ca e pierdut, stie ca se pierde si nu poate sa faca nimic. Drumul spre “tron” e pavat cu orgolii tampite.
