Poate ca melodia asta este stresanta avand in vedere ca la toate tarabele din piete bubuie boxele cu Fuego si al lui Impobobeste mama bradu’, dar mie mi se pare o melodie frumoasa pentru copiii din noi. Sau oare am uitat bucuria cu care asteptam sarbatorile sa vedem bradu’ in casa?
Cum obisnuiam sa tragem cu ochiu’ la venirea mosului ca sa il putem vedea, pana cand oboseam si adormeam dusi. Parintii mei au fost fericiti din punctul asta de vedere, pentru ca de cele mai multe ori din 23 decembrie aterizam la tara si ajungeam acasa undeva pe 26 decembrie cand eram fericiti sa ne vedem cadourile sub bradu’ frumos impodobit de ei, inainte sa purceada spre tara sa-si recupereze odrasele.
Incoace cand incepusem sa plecam singuri eu si fratemiu la tara si sa ne intoarcem tot singuri, am fost fascinat de drumul pe care-l parcurgeam uneori de la Halta Carpati inainte de Gara de Nord sau Basarab, printre blocuri pana in Cragasi de unde luam masina sau tramvaiul pana in Lujerului Militari, cartieru general al familiei de atunci. Mi se parea frumos pentru ca era o liniste de mormant, in care daca erai un pic atent puteai sa auzi cum blocurile morfaie la “porcarii” sau ciocnesc pahare cu vin si alte bauturi alcoolice intru fericirea ficatului celui care tine paharu’ in mana. Peste timp aveam sa ma mut in zona si sa am privilegiul sa aprofundez materialul mai indeaproape, bine in zona da un pic mai departe spre capatul tramvaiului 44 de unde acum va si scriu, Regatu’ Giulesti sau Giulesti City cum frumos zic cocartierenii mei mai negrii, dar simpatici.
Asadar dragi consumeristi care va calcati in picioare prin supermarketuri si hipermarketuri lasati prostiile de o parte si Impodobeste mama bradu’ cu Fuego intr-un dans copilaresc de care nu trebuie sa uitam si sa-l pretuim pentru copiii nostrii.
