Revin la insomnie obsesiv mai ceva ca autorii cu teme obsesive in romanele lor. In dimineata asta un vis mi-a tulburat linistea noctambula de blogger: visul este descris de cantecul care tocmai l-am urcat la postul anterior: Mi-e dor de noi cand eram tineri. E adevarat ca vinovat pentru postul asta e si un post mai vechi al lui Blegoo la adresa mea: Comentatorul inteligent:
“Omule, nu ma simt inteligent in scris, nu vreau sa fiu inteligent in scris…vreau sa fiu comentatorul care vorbeste in limbajul inteligentei sentimentale si nu a aleia culturale…eu as vrea sa propovaduiesc educatia sentimentala care lipseste unor populatii dezradacinate din prietenii de o lume mult prea ahtiata dupa valoarea financiara fara o baza sentimentala, fara un liant social care sa ne tina unii langa altii..care sa ne faca sa ne fie dor de noi cand eram tineri….
De ce nu ma simt inteligent in comentarii? Pentru ca daca as fi fost inteligent as fi scris opere cu caracter de opere de arta, ar fi fost interpretate de diverse personaje care se ocupa cu asa ceva…mie imi place sa cred ca scriu pentru suflet si nu pentru minte…de aia uneori ma exprim incalcit si sucit, nici eu nu-mi gasesc cuvinte sa exprim fluxu’ de informatie senzoriala care imi vine si pe care incerc sa-l arunc in piata dintr-un foc, de aia uneori preferam sa nu scriu deloc, dar am inteles ca de ce mi-e frica nu scap, ca sa-l parafrazez pe Basescu din campanie.
Ce incepusem sa scriu unei persoane pe mess ca mesaj la 2:21:
“am gasit filonul eu sunt nebun da nu un nebun sinucigas, sunt un nebun nostalgic care viseaza toate cacaturile…mi-am visat tovarasii din alte vremuri, am visat o casa cu biblioteca mare pe toti pereti camerei… futu-i e un semn?(putini stiu, multi cunosc…mesaje subliminale transmise de constiinta dintr-o zdruncinare puternica) si un camp cu gaini belite de unde ma serveam pentru mai tarziu…am visat un concurs de Trabanturi, am visat blocurile printre care am copilarit, am visat o cabana din 2005 unde am facut revelionu’…am visat lumea care era atunci cand nu dadusera de bani, si erau acolo prezenti si nu absenti in bazaruri ale lumii…..” cred ca scriu un text.
Ma doare…stiu sunt un prost sentimental care viseaza la cai verzi pe pereti uneori nationalisti si infecti. Poate ca unii dintre voi aveti dreptate cand imi ziceti ca ma voi schimba si-mi voi schimba viziunea asupra vietii si a asupra miscarii mele in societate, astept…astept si eu vremurile acelea, deocamdata eu asta de acum sunt cel care vede lucrurile cum le vede. De multe ori am facut greseala sa ma arunc si sa va condam pentru ce faceti. Stiu sunt un dusmanos(hater) in cuvinte , dar un dusmanos(hater) de suprafata, sunt un om care nu poate sa taca cand ceva il doare(E o furnica nervoasa care apasa pedala in creier :d). Reusesc sa supar pe toata lumea cu replicile mele acide si uneori “ne la locul lor”. Sunt in infect boem care viseaza ca lumea e frumoasa si trebuie sa iasa din carapacea in care s-a invalurit de valoare fara sentiment, s-a invesmantat in haina trufiei si a minciunii uitand ca dincolo de haine si de adaosurile comerciale facute pe ici pe colo cu ajutorul plasticienilor este tot aceeasi persoana de acum 10-20 de ani doar ca aceeasi persoana cu informatii noi.
Trebuie sa spargem valul de cretinism dictat de norme sociale infecte si sa revenim la stare de om, la starea naturala, la aceea stare de om de la tara despre care citim in carti. Atentie eu vorbesc de omul de la tara sentimental, intelept care cauta semne in natura, care-si ghideaza mersul in societate dupa norme impuse de inima si de creierul antrenat de familie si educat de societatea lui calda…trebuie sa redevenim sacrii….sa rupem lantul si zabala de care canta cu atata patos Nenea Tudor Gheorghe.
Ștefan… ia și citește; nu-i mult… foo 2-3 dat-îndărăt pagini.
Recomandat de Mircea Badea, na! :)
http://www.mircea-badea.ro/blog/blog-senzational/
Eu știu… că tu poți fi mult mai bun… poate în alt stil.
Chestia e… ți-e lene; ești scârbit; n-ai chef. Mai e și frig afară…
Cu alte cuvinte… suferi de “blegism”.
:)
Frumoase texte maestre.
Nu cred ca e vorba de blegism cat de faptul ca nu-mi pot exprima toate senzatiile pe care le simt si gandesc in acelasi timp.
Scarbit nu sunt ca altfel n-as scrie si nu m-as agita ca un disperat:)))…doar ca uneori nu iese….poate si factorii externi acestei placeri de a scrie ma blocheaza uneori in vid.
Deci, ma bucur c-ai citit. Omul evident nu e scriitor… DAR!
Spre deosebire de tine, el se limiteaza in fiecare text la ceva anume; tu vrei sa dai totul… asta nu e posibil (decat daca scrii f’un roman in 3-4 volume.
O sa ma gandesc la o retzeta, ceva, asa, de chichi-bau – de scris EFICIENT.
Problema cu tine este ca tu nu ai un “SHEF” sus la scufitza, atunci cand te pui sa scrii, asa cred eu.
Atunci cand comentezi la ceva, te concentrezi la esential, vezi ce e corect si ce nu – si reactionezi ca atare.
Sa exemplific: daca vrei sa scrii un post in care sa-l injuri pe Zoso (sa zicem) nu te-apuci sa faci o monografie/biografie a lui Vali… alegi UN SINGUR ELEMENT care il consideri tu ca merita injurat… si te concentrezi pe el.
Intr-un fel… articolul tau devine un comentariu postat in alta parte.
:)
Eh, avem un an intreg de experimentat… poate iese ceva misto, mai stii?
Inteleg ce spui insa e nu pot sa fiu altfel. Eu scriu ce simt si simt ce scriu daca cineva isi extrage un raspuns la vreo intrebare prin prisma textelor mele sunt fericit.
Blogul asta a trecut prin mai multe stari ca drum pe care vroiam sa-l apuc, dar intr-un final am inteles ca aici nu pot sa scriu ceea ce nu sunt, aici trebuie sa scriu ceea ce sunt. Eu asta sunt un morman de intrebari, idei si concluzii pe care le trag de-a valma.
Poate ca va veni o zi in care gandurile mi se vor asterne in cap si voi reusi sa focusez o singura idee…pana atunci continui sa ma exprim asa cum stiu eu mai bine.
Departe de mine gandul de a te face sa scrii ce nu simti; ori sa exprimi ce nu crezi; ori sa … alea.
Tot ce spun… e ca TREBUIE sa-ti organizezi cuvintele in asa fel, incat sa COMUNICE ce ai tu in cap.
Tu scrii pentru tine, de fapt.
In momentul in care ai sa realizezi ca scrisul e o comunicare adresata altor oameni… atunci se cheama ca ai ajuns unde trebuie.
:)