Citesc in ultima vreme lectuir desculte despre situatii pe care nu le pot intelege. Am cazut de cateva ori in actiuni de tipul celor pe care le citesc, dar nu constientizez modul in care as putea sa le canalizez intr-o forma sau alta. E clar ca daca as fi fost un caz special mecanisme organizatorice ar fi intervenit si m-ar fi educat in spiritul situatiilor descrise.
Se prea poate ca lucrarea Creatorului sa cuprinda si esecuri, proiecte Second Hand care sa conlucreze pentru propagarea unui mod de a gandi. Exact cum o gena neparticipanta ofera posibilitatea ca Constiinta Generala sa activeze o anumita clauza a Omenirii prin insusi activarea geneie, asa si unele lucrari defecte, refuzate la dezvoltarea prealabila pentru constituirea unui nucleu fierbinte de actiune sunt pastrate in societate.
Actiunile sunt determinate de fapte, de istorii, de negatii ale unor sentimente care refuleaza in medii eliberate de prejudecati materiale si egocentriste. Ele apar si se manifesta in momentele calde de echilibrare a dualitatii umane: carne-spirit.
Din pacate multe dintre experiente trec neobservate fiind umbrite de timpul care te obliga sa alergi cu el, nepermitandu-ti sa te detasezi din cursa si sa privesti din tribune fuga-ti stinghera alaturi de cei cu adevarat buni. Practic tu alergi pe o pista plina de spectatori care alearga cu tine, tu fiind singurul alergator care nu detine un propiu spectator al comeptitiei.
Miza pentru care alergam cu totii pe pista este evolutia. Miza Lor este una stupida, ei vor putere. Singura care dicteaza finalul este creatia in sine, timpul devine doar o constanta in timp ce evolutia ii ocupa locul. Eu raman doar un impostor care nu poate trece proba rabdarii.
