Interviu cu alcoolicul din mine / 0 la 1000

Eu: Salut alcoolicule
Eul meu: Salut sluga necredincioasa.
Eu: De ce sluga necredincioasa?
Eul meu: Pentru ca ai tradat cauza, ai tradat masculinitatea
Eu: Pardon?
Eul meu: Da ma ce nu intelegi, tu vrei sa vorbesti de ceva care este al nostru si de care noi nu discutam, e un subiect tabu. Nu ai voie! Este interzis sa vorbesti despre! Trebuie doar sa-l practici! E ca-n masonerie! Nu te apuca tu, te vom initia noi in tainele alcoolului.
Eu: Lasa politica ca suntem in prenoaptea alegerilor Europarlamentare si nu avem voie sa facem politica.
Eul meu: Te crezi smecher? Vii cu glume rasuflate de standup-ist ratat? Da-i drumu si spune-mi ce vrei sa stii!
Eu: Cand te-ai apucat de bautura?
Eul meu(sec cu o mina serioasa): La 2 ani si jumatate!
Eu: Hai ma serios te intreb: Cand?
Eul meu: Da e adevarat la 2 ani si jumatate am primit prima impartasanie, a ceea ce se vroia a fi raiul frustratilor. Eram mic plangeam ca un nebun. Ai mei dormeau jumatate de noapte unu cu mine, jumatate celalalt. Nu stiu de unde iesea atata vaiet dintr-un piept infundat de rahitism. Ai mei m-au dus pe la bunica-mea cu gand ca: “Are leac mamaie pentru “cojocul” nepotelului”. Numai ca bunica-mea era pe vremea aia lucratoare la CAP si nu avea foarte mult timp, asa ca m-a lasat la o vecina cam aghesmuitoare” asa de felul ei. Vazand vecina ca n-o scoate cap cu mine, s-a gandit sa-mi ofere taina “impartasaniei” unui paharut de coniac, poate asa opreste Sirena care eram: Nino Nino Ueaaaaa! Ueaaaaa! Asa am inceput periplul meu prin bautura!
Eu: Trist!
Eul meu: Trist, dar adevarat!
Eu: Si mai departe care a fost al 2-lea botez?
Eul meu: Eram tot la bunica-mea, era dimineata, unul din unchii mei venisera dupa tura de 12/24 de la CFR isi pusese o canuta de tuica. Era cam uituc si aburit de alcool, n-a observat cum nepotu’ deja initiat in taina alcoolului a pus mana pe canuta si a sorbit cateva guri zdravene.
Eu: Ce senzatie ai trait?
Eul meu: Ce dracu senzatie sa simt, ma ardea pe gat de zici ca mancasem taciuni incinsi din soba iarna, dar eram multumit!
Eu: De ce?
Eul meu: De cand am fost mic in jurul meu, petrecerile la care luam parte erau stropite cu alcool dupa bunul obicei al romanilor. Se aghesmuiau bine si de abia dupa aceea incepeau sa rada si sa zambeasca, sa se destinda uneori, de cele mai multe ori ajungandu-se la certuri pe teme politice, ba chiar si la imbranceli. Mintea mea de copil a inteles ca asa trebuie sa fie. Asa suntem noi lasati de la Dumnezeu. Sa bem si sa ne veselim, mai ales ca fiecare ciocnitura de pahar era “ambalata” cu un Dumnezeu sa ne ajute si astfel m-am intalnit eu a doua oara cu Dumnezeuzeu, prima oara fiind prin prisma rugaciunilor pe care ma invatasera ai mei sa le spun inainte de culcare sau care le auzeam de la batranul bunic din partea tatalui, care n-am inteles atunci cu mintea de copil, de ce el nu bea si de ce isi lasa barba aia de calugar. Tarziu am aflat ca de fapt alcoolul nu intra sub jurisidictia lui Dumnezeu, aceasta fiind in gestiunea unui fost discipol care a tradat cauza, stiti Lucifer, Satan, Diavolul, etc.
Eu: Pai si bunicul cu barba care te invata rugaciuni nu era mai important decat aghesmuitorii din neam sau prietenii din familie?
Eul meu: Bunicul nu prezenta vreun fruct interzis, el era mereu acolo sa vorbeasca cu mine, bautura era din cand in cand si aducea buna dispozitie. Bunicul era mereu sobru, mereu in camarutele lui inconjurat de tablouri cu sfinti si cruci, cu carti roase de soareci si mereu mirosind a vechi. Mult mai tarziu am inteles lucrurile acestea!
Eu: Sa revenim la oile noastre…
Eul meu: Scuza-ma ca te reped, dar imi aduc aminte acum de o jucarie pe care am vazut mereu in casa bunicilor din partea tatalui. Era un miel cu o esarfa albastra care statea mereu langa candela aprinsa pentru mortii ce veneau pe seara in vizita si o cruce de lemn unsuroasa de uleiul candelei si tamaie care sedea ascunsa in spatele crucii.
Eu: Se pare ca desi ai multe amintiri care te-au marcat in copilarie legate de biserica, ai ales un drum gresit?
Eul meu: Tu nu asculti? Ti-am zis ca discipolul mi-a oferit un “demo” mult mai atragator decat biserica. Unde mai pui ca preotul care venea la bunica-mea cu Ajunu sau cu Pastele sa sfinteasca casa, ajungea mai mereu la noi macar putin aghesmuit. In conditiile astea puteam eu sa diferentiez cele doua entitati una de alta? Facand legatura cu acel Doamne ajuta de la ciocnirea paharelor si pana la popa cu Craciunu’ afumat, toate se legau si aveau un singur drum: drumul alcoolului.
Eu: Hai sa trecem peste asta si sa ne focusam pe urmatoarea experienta!
Eul meu: Am mai tot cochetat cu tot felul de tehnici de bagat deget in pahar si furat stropi de alcool, crezand ca asa cresc mai mare, pana am ajuns la varsta incercarilor si al nebuniei. Undeva pe la 12-13 ani incepusem sa parcurg Bucurestii in lung si-n lat cu tramvaiul, autobuzul, metrou, troliebuzu etc. Tot ce era mijloc de transport. Atunci au inceput marile incercari, cand in spatele blocurilor comuniste sau chiar in casele prietenilor mei am inceput sa ne testam capacitatile de bautori. Primeam bani de acasa pentru suc si prajituri si noi alergam intr-un suflet la magazinele din colt si luam Tanite la patratica sau cine stie ce Bitter-uri Carpatina pentru campionatele de Randunica cu paharute mici. Eram cel mai slab, ma muceam din prima. Usor, usor, am dezvoltat tehnici de supravietuire: un pahar de ulei inainte, mancat bine inainte. Pe la vreo 14 ani am ajuns intr-o excursie de pomina in care un prof mai batraior ne permitea sa fim mai lejeri. Deci acolo a fost primu’ mare dezmat organizat. Nu stiu cum faceam ca eu mereu beam si nu boram. Aveam prieteni care borau si dupa aceea iar bagau. N-am inteles sentimentu’ pana prin clasa 11 de liceu!
Eu: Da’ nu era o varsta cam mica sa faceti asa ceva ?
Eul meu: Ti-am zis eu ca as fi fost vreun sfant ?
Eu: Asa sa revenim si urmatoarea ?
Eul meu: Au mai fost episoade de care nu prea vreau sa-mi amintesc, dar care nu m-au facut sa ma las. In clasa a 8-a am vazut prima coma alcoolica in spatele blocului. O tipa recunoscuta ca machitoare a cazut lata pe o Dacia 1310. Unu si mai beat ca ea incerca s-o trezeasca mamelind-o. A venit unu mai in varsta ca noi si ia zis lu ala: Ba tu esti cretin, tu nu vezi ca asta moare? Au trezit-o usor usor si au chemat salvarea
Eu: Pai si asta nu ti-a dat de gandit ?
Eul meu: Ba da vreo 3 zile. Dupa care am zis ca romanu: Lasa ba ca n-o patesc tocmai eu? Si am revenit la vechile obiceiuri. In timp am mai vazut sute de come dar m-am crezut tot timpul invincibil, se pare ca se pusese o oarecare dependenta pe mine. Da’ oricum nu era grav.
Eu: Daaa toti ziceti asa ?
Eulmeu: Hai ma ce te urzici asa, daca esti cumpatat nu ti se intampla, lu’ aia li s-a intamplat ca nu mancasera sau ca bausera tampenii.
Eu: Hai sa mori tu?
Eul meu: Ba nu-i vorbi de moarte niciodata unul bautor, ca de ea ii e frica cel mai tare. Chiar daca atunci cand se macheste, il doare in penix de ea, ii e cel mai teama.
Eu: Pai si toate experientele cu come alcoolice nu te-a pus pe ganduri? Alea nu sunt limite ale vietii, nu sunt pasaje in care poti sa mori ?
Eul meu: Auzi ba tata si-n alcoolism e ca-n sportul extrem. Stii ca la un moment dat mori, da teama ca momentul ala e tocmai acum te face sa mergi mai departe, cauti sa depasesti limita!
Eul: Hai da-o in pizda masii de treaba, compari un alcoolic cu un sportiv extrem. Ala face miscare, tu nu faci decat sa bei!
Eul meu: Pardon. Halbere si sticlism!
Eu: Poftim?
Eul meu: Asa ii ziceam in liceu, ca facem sport halbere si sticlism:)) Sticla sa fi fost de fier ce brand aveam. Parazitii erau Anton Pann-ul nostru la fiecare petrecere, ca imn asa:

Eu: Vai ma deprimi, ce mai urmeaza ?
Eul meu: Urmeaza un alt capitol.
Eu: Mi-e teama de ce o sa aud.
Eul meu: Incep clasa a 9 a undeva in Drumul Taberei noi prieteni cu sete mare si nevoia de integrare in societatea lor. Deja sa ti la bautura nu mai era un challange, trebuia sa tii la bautura in timp ce fumai. Pentru asta am inceput sa repet in cartier, in Militari unde am locuit 20 de ani, sa repet figura. Era ceva nou eram la un alt nivel o sticla de vin mergea cu o tigara buna, un coniac bun se servea cu un Rothmans Royal parca ii zicea. Dupa ce am inceput sa ma deprind cu apucaturile am descins in bodegile din jurul scolii si am prestat la greu, ma simteam cu adevarat implinit. Tigarile la bucata erau mana cereasca pentru mine si halbere nespalate de guri murdare de muncitori erau orele mele de curs :)).
Eu: Pai acum avem 2 probleme: fumat si bautura.
Eul meu: Fumatu’ nu m-a tinut mult asa in stil sportiv, avand in vedere ca a trecut perioada de poezie cand toti te imbiau cu tigari ba mai cumparai si tu ca era incepator dar oricum erai ajutat sa te distrugi de colegii de suferinta, ei iti ofereau doze si tu trebuia sa le faci hataru sa scoti fum pe nas, sa faci rotocoale sau sa vii cu chesti noi cu care sa dai pe spate in pauzele de tigara de la coltul liceului. A fost o perioada in care explodasera si drogurile, deja auzisem de multi cunoscuti care trecusera de la tigari bautura la droguri. Nu mai era fun. Ii vedeai cu ochii rosii si mereu abatuti. Ii vedeai pierduti in scari de bloc unde se injectau. Deja incepea sa se nasparleasca treaba. In aceeasi perioada descoperisem si calculatorul si aveam nevoie de bani de cduri, aveam nevoie de banii de buzunar sa mai ies in oras si-n alte companii decat gasca de sticla si tigara.
Eu: A deci incepe sa-ti bata ficatu in teava ?
Eul meu: Nu era asta, doar ca ma pierdusem pe parcurs si simteam ca mai era ceva de facut in afara de fumat si baut. Am inceput sa raresc iesirile la beut. ma bagasem si printr-un club undE slava Domnului oamenii de acolo nu erau sportivi intr-ale sticlismului si halberelor. Ei vorbeau de alte povesti, decat cele auzite pe blocuri. Incepea practic o mini slefuire. Se terminase era Din coltul blocului si incepea o noua era, era folkului si a culturii.
Eu: Pai si gata ?
Eul meu: Nu-ti face griji ca-mi faceam cateodata timp sa-mi vizitez prietenii de pahar pentru amintiri si beutura. Dar la un moment dat si vizitele astea s-au oprit!
De ce scriu toate astea la ora 2 in noapte? Pentru ca m-am saturat sa duc sau sa vad morti ce se duc la groapa si pe al caror diagnostic de moarte scrie: ALCOOLISM!