“Socializarea virtuala exista din cele mai vechi timpuri!”
Ieri in special si de ceva vreme in general sunt fortat sa salut cateva personaje din partea altor personaje, sa zicem prieteni toate personajele. E distractiv sa te duci sa te vezi cu o gasca de prieteni si sa transmiti mesaje de la alti prieteni:”Ba va saluta Cutarescu!” si aia la randul, lor sa ii transmita si ei lui.
Mi-am dat seama din aceasta practica ca eu tin loc de twitter si facebook pentru ei, eu sunt liantul care da RT la un salut de la un om la mai multi. Am rata de vizibilitate foarte mare dar nu pot sa monetizez asa ceva. Stiu o sa spuneti ca nu sunt decat un postas care trimite mesaje si care de obicei mananca….turkey’s delight:)), dar nu asta era ideea textului.
Ideea textului era ca dincolo de prejudecata ca doar pe internet s-a inventat socializarea virtuala e o minciuna am descoperit ca socializare virtuala se practica din cele mai vechi timpuri sub diverse forme. “Eu am inventat socializare virtuala!” si cand zic eu ma refer la un eu-l general pentru ca fiecare reinventam socializarea virtuala prin fiecare mesaj pe care-l transmitem de la o persoana la alta printr-o forma de comunicare. Am impamantenit ideea ca virtual trebuie sa aiba legatura cu un PC, cu net si ceva unitati de socializare, dar nu e asa.
Ce reprezinta virtual?
VIRTUÁL, -Ă, virtuali, -e, adj. Care există numai ca posibilitate, Fără a se produce (încă) în fapt; al cărui efect este potențial, și nu actual. ♢ Imagine virtuală = imagine în care punctele convergente se găsesc în prelungirea razelor de lumină ale unui sistem optic, neputând fi prinse pe un ecran. [Pr.: -tu-al] – Din fr. virtuel.
Sursa: DEX ’98 | Trimisă de ana_zecheru, 15 Apr 2004 | Greșeală de tiparVIRTUÁL adj. v. posibil.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tiparvirtuál adj. m. (sil. -tu-al), pl. virtuáli; f. sg. virtuálă, pl. virtuále
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tiparVIRTUÁL ~ă (~i, ~e) Care există doar potențial. [Sil. -tu-al] /
DexOnline
Deci eu trimit un posibil mesaj care este probabil sa fie si real. Eu pot sa retransmit imaginea unui salut catre un public, eu sunt un soi de ecran de transmisie si de reflexie a vorbelor unui personaj, practic sunt o masina de mesaje catre un receptor.
Daca din lipsa de timp transmitatorul nu poate sa dea un mesaj real face-to-face atunci utilizeaza o platforma de twitter sau facebook, hi5 sau messenger yahoo,….etc. ca sunt o groaza, dar in realitatea tot el este si corespondentul lui in virtual, practic joaca dublu rol: de trasmitator virtual si de imagine reala.
Asadar si prin urmare ne place sa virtualizam inca din cele mai vechi timpuri pentru ca dincolo de realitatea noastra ne e mai usor sa reconstruim sentimente in virtual pentru ca nu ne afecteaza chimia interna la un eventual esec. Practic este un filtru emotional in relationare cu restu lumii: intre receptor si transmitator se interpune un filtru de blocare emotionala si de bariera psihologica pentru efectele negativa.
Socializarea virtuala sau online are si un mare minus acela ca ofera o oarecare dependenta psihologica de comoditatea unor emotii lenese, din care cu greu poti iesi.
