M-am procopsit pe cap cu o leapsa draguta de la madam iYli: Cica ce melodie te reprezinta pe tine?
Nu prea am un gen statornic de muzica pe care sa-l ascult tot timpul. PLaylist-ul vietii mele cuprinde o paleta larga de muzica de la clasic pana la manea. MUlti zic ca e bine ca sunt openmind eu o pun pe o afonitate in domeniu muzical. Is ca batranii aia care gandesc ce alti au citit in carti fara sa stie sa citeasca, doar din experienta. Cam asa ascult si eu muzica, muzica pentru mine e o experienta e o transpunere in nicaieri si-n peste tot. Muzica este cea care ma aduna pe mine cel din prezent cu mine cel din trecut si cu mine cel din viitor.
E greu sa alegi ce te reprezinta cand ai o paleta larga. As putea sa aleg Queen cu al lor “Show Must Go On” pentru ca in viata de multe ori a trebuit sa fiu bufon-ul care scoate grupu din letargie, desi in inima mea de bufon zaceau rani deschise si presarate cu praf de colb.
Sa fie Cargo cu al lor “Aproape de voi” cantat magistral de Kempes? Ar putea fi este o piesa care te aduna, este o piesa de grup.
Sa fie o muzica populara gen Irina Loghin cu ale “Vietii valuri” care te poarta spre culmile Spaniei muncitorilor plecati departe de cei dragi? Nope.
Sa fie muzica legionara in care se canta grozaviile facute de eroi Mota si Marin pe altarul fascismului spaniol? Ar putes fi doar ca el reprezinta doar o parte din mine care reinvie ori de cate ori ma simt pierdut.
Ce ziceti de “Anii mei si tineretea” interpretate de nimeni altele decat Gabi Lunca sau Romica Puceanu? Ar putea fi, trei sferturi din timpul vietii de pana acum am locuit in zone populate de tigani(ca rromi i-a fatat uniunea europeana mai tarziu)
Ati ascultat Negru Voda al celor de la Pasarea Phoenix? De fiecare data cand il ascult imi aduc aminte de Trasfagarasan.
Poate e Spovedania lui Adrian Berinde despre telerevolutia din 1989? Despre vulpea care posteste Duminica.
Ruga lui Sterian impanata de S-a votat Codu penal? e mai mult din partea politica.
Sa fie manelele pe care le ascult uneori ca sa ma deconectez de la priza cunoasterii sa ma intorc in multime pentru ca mi-e frica de viitor? Nu ele sunt un surogat, un drog pentru zile putine si pentru revenirile spectaculoase.
Melodia care ma rupe cand o ascult si care ma descrie intr-un fel este cea cantata de “George Nicolescu – Foaie verde spic de paiine”. Sunt impacat cu viata mea nu sunt impacat cu viata altora. Ma doare mai mult daca-l doare pe cel de langa mine alaturi de care am niste amintiri placute, ma doare sa vad lumea suferinda.
Melodia asta e criminala. Am auzit-o prima oara in casa pe magnetofonul rusesc al tatalui meu. Versiune de concert tip Cenaclu Flacara. Cu un Adrian Paunescu care facea politica mai pe ascuns. Acest cantec cantat de un orb m-a fascinat. Vocea calda, ritmul targanat imi aducea aminte de inmormantarile de tara, de serile de mahala in vara, cand se uda colbul de pe strada neasfaltata si ieseam sa invartim roata de bicicleta condusa de un bat in locul axului, de vecini negriciosi de soarele verii, de pachetele de tigari Bucegi sulemenite prin te miri ce buzunar, de serile magice in care singurul televizor din casa era un magnetofon care scoate sunete magnifice, de scrumiera lucrata la sticlarie cu diverse colturi si coltulete.
Si oare cum ar putea si mai simplu descrisa viata decat prin prisma mortii? Cum sa te ascunzi de moarte? Si de ce moartea nu vede dupa o piatra? Cand aveam 6 ani mi-a murit un amic de cancer. Pe vremea aia nu stiam ce benefic a fost Cernobalul pentru noi, el a simitit-o pe pielea lui. Mereu cand ascult melodia asta imi aduc aminte de copilul ala si de usurinta cu care trata viata….pe el nu l-a iertat!
Melodia asta imi aduce aminte de seriile de personaje cheie in dezvoltarea mea prin punctele de educatie oferite, de unchi care nu-mi erau unchi, de neni care-mi erau mai rude cu mine decat rudele mele, de profesori de viata.
