Am primit de la Artistu( adica fratemiu) o leapsa muzicala, primita si de el de la iYli.
Ascult muzica multa si variata. Prima caseta cumparata din banii de buzunar in clasa a 3 a a fost un Vivaldi cu Anotimpurile, reminiscente educationale din perioada in care desi trebuia sa ma duc la gradinita, am refuzat cu abnegatie ramanand acasa si ascultad emisiunile de la 13:00 despre muzica simfonica…si aveam doar 5 ani.
Mai tarziu am descoperit muzicile lu’ tata de pe magnetofon si apoi am sarit in perioade mai hiphop, rock, folk, dance, si cine stie ce manele si Tudorei de la Braila. Nu refuz nici un gen de muzica daca am starea necesara sa o ascult. Ascult cu placere tot ce se poate.
Ascultam in adolescenta cu placere La Familia si al lor “Tupeu de borfas”.
Nota Bene: sa faci schema cu “100 de parai falsi” in oglinda cu aia 2000 lei(aia cu eclipsa) era schema frate.
A doua melodie sa fie un Phoenix. Pe astia i-am cunoscut de pe vinilurile lu’ tata. La fiecare petrecere familiala inevitabil ascultau Negru Voda. Devenise aproape ca un imn.
Aveam rude la Pitesti si ne intorceam mereu pe autostrada cu melodia asta. Pentru mine autostrada(A1) e melodia asta si melodia asta e autostrada(A1). Am mai gustat-o cand am urcat in 2008 pe Trasfagarasan la un popas de priveliste cand am ascultat-o dintr-o masina vecina si eram presat de imaginea Fagarasului, sarpele de sosea si vocea lui Nicu Covaci.
M-am nascut undeva in spate la Uzina Republica, intr-o zona cu multi “indieni”. Am trait putin si n-am prins zona in toata puterea ei cu oamenii mahalalelor din povestile alor mei. Tiganu de fratemiu a prins mai multe. Multa vreme am fost aproape obsedat de melodia “Un tigan avea o casa” in interpretarea Mariei Tanase. Am ascultat toate cele 5 viniluri pe care le avea tata crezand ca mai regasesc ceva din parfumul mahalalei, singura melodie care m-a zdruncinat a fost asta. Restu mi se pareau ca fac parte din povestea oltencei aterizata in lumina orasului in decadere.
Am mai ascultat si alte interpretari, cea a Mariei Tanase e singura care imi da fiori de placere la ascultare.
A fost o perioada cand muzica romaneasca mirosea urat la toata lumea. Era vremea cand mancam tehno pe paine si ascultam dance, hiphop, rap, alea alea. Au fost zilele dintre blocuri cu cheia de gat, cu casetofon cu joc de lumini cand ascultai la parterul blocului, cu o samanta pe gard. Au fost primele sticle de vin baute la bloc. De baza era Real McCoy cu al lor Love and Devotion.
Iubiri, nebunii si nevoie de a epata….maxim.
Ultima dar nu cea din urma este preferata mea.
Mintea mea de copil a ramas muta de uimire la aceste sunete…de atunci si pana acum sunt pur si simplu indragostit de aceasta cantare.
Leapsa merge la IronGates (irongates.wordpress.com), Ioana Anescu, http://www.portase.net/ si Aiurea.eu daca vor sa ne impartaseasca ceva despre muzica oldies-but-goodies care le mangaie lor sufletul de internetisti melomani.
Aaah, ce rau imi pare ca nu m-am gandit eu primul la UN TIGAN AVEA O CASA, insa m-am bucurat tare sa ascult minunea asta a Mariei Tanase aici! ;)