Libertatea un cuvant atat de greu si totusi atat de utilizat fara cap si fara coada. Stim oare noi ce e libertatea? O pretium noi oare la adevarata valoarea netraind constransi de multe si avand in momentul de fata multele alegeri pe care le putem face?
Am auzit prima oara cuvintele astea la revolutie. Mi se pareau stranii pentru ca mie in cei sase ani de existenta mi se paruse ca eram liber, desi uneori trecea neobservat de filtrul parintesc mesaje codate pentru varsta aia sau imaginii care aveau sa ma urmareasca obsesiv in viata de dupa Marele Divort prin impuscare.
Nu stim sa pretuim cuvintele pentru care intelectualii au putrezit in puscarii. Nu stim sa negociem cuvintele intr-un dialog lasandu-le astfel prada hienelor politice de a se lupta cu inamici falsi si de a propovadui aura libertatii peste manarelile lor ieftine de politicieni ratati in fum de tigara ieftina si coniac de contrabanda la jumate de pret.
Vom muri si vom fi liberi! Daca n-am fi fost prea socati de imaginile pe care televizuina libera cum se autoproclamase le tot dadea obsesiv poate am fi putut sa intelegem mesajele pe care ni le transmiteau mortii revolutiei romane.
Libertatea nu statea in pantofi GregorioRiso sau in Jelibon, BoniBom sau cine stie ce alte reclame capitaliste care invadasera spatiul constrangerii nationale dand frau imaginatiei si hranind visele incatusate si infierbantate de o educatie mult prea latenta intr-un popor de sorginte latina, libertatea statea in puterea de a munci pe mai departe educatia si de a da drumul angoaselor comuniste pentru a construi capitalismul curat. Dar noi n-am inteles mesajul si iata-ne la 20 de ani dupa Marele Macel la fel de tristi, la fel de indatorati, la fel de impotriva statului….la fel de condus ca acum 20 de ani.
