A nins si mintea imi zboara aiurea la vremurile din copilarie. Uneori cu nostalgie, alteori cu suparare. Zicea un cantec mai vechi ca viata e una singura si merita traita, dar cand o traiesti la cote maxime coborand din stari maxime in stari de piatra, cand te poarta de la un botez la o inmormantare, nu poti sa nu te opresti si sa cugeti la ceea ce au facut si la ce mai ai de patimit in viitor.
Cum am mai tot spus-o pe aici nu mi-e frica de moartea mea cat mi-e frica de durerea pe care o voi lasa in urma, uneori purtata cu zambetul pe buze printre lacrimi de parere de rau, alteori prin vorbe grele ce lasa urme adanci in viata urmasilor.
Ma dor mortile si ma sperie nasterile. Ma dor mortile pentru ca odata cu ele mi se amputeaza si anumite istorii din trecut. Practic moartea unui apropiat ma seaca de liniste si ma face sa cad intr-o reverie, retraiesc amintirile legate de cel dus parca incercand sa le stochez, parca aranjand informatia pentru viitor. De ce ma sperie nasterile? Nici eu nu stiu e un soi de bucurie amestecata cu tristete, poate ca ma sperie gandul de a fi parinte si de a avea responsabilitatea unui suflet.
Ce trist e sa vezi ca-ti mor profesorii care ti-au oferit lectii de viata. Cum zicea cantecul ala 6 scanduri 4 cuie pleci si nu iei nimic cu tine. E trist sa vezi cum te parasesc cei care te purtau pe umerii lor, desi te bucuri pentru ei caci au trecut in lumea celor drepti cum zice invatatura crestina, te doare ca nu mai e langa tine sa-ti dea un sfat sa-ti zica o vorba inteleapta…ahhh si ce rai suntem uneori cu ei cat traiesc, si ce vorbe rele le aruncam cand ne supara….sufletul nu e pregatit sa afle ca el, cel cu care te certi se va duce si-n urma lui vor ramane pareri de rau si goluri sufletesti.
Anu asta am ajuns pentru prima oara in Maramures. M-a intristat sa vad aceea zona de tara decimata de traiul greu si de dezradacinarea produsa din lipsa de locuri de munca. Am ajuns si in asa zisul Cimitir Vesel de la Sapanta. Acolo am simtit cel mai tare toate cele reproduse mai sus, cand vedeai crucile cu istoriile alea iti ingheta orice zambet pe fata. Poate ca lumea de acolo e mult mai dezvoltata decat lumea de aici si a inteles ca viata trebuie luata ca atare, caci cum zice siu cantecul unul naste altu moare …si tu trebuie sa iei parte la acest spectacol din toate cele trei ipostaze: cel nascut, cel care ia parte la nasteri, casatorii, inmormantari si in final cel care se indreapta in lumea celor drepti, lumea celor de dincolo de intelegerea noastra.
Poate atunci m-oi satura
Poate atunci m-oi satura…
Cand o suna scandura
Cand o suna scandura,
Lume, soro lume…
Cand n-oi mai fi pe pamant
Si m-or baga in mormant,
Lume, soro lume…
