Port in mine un spatiu real si aerisit de om care impaca si varza si capra pe unde poate. Imi place sa cred ca asta face parte din latura mea crestina innodata cu precrestinisme invatate din practica. E partea care atarna in balanta celui din fata cu care port o discutie. Mereu si mereu primesc acelasi feedback.
In spatele omului om se afla un om neom care urla, tipa, injura si care scuipa ori de cate ori simte ca il face sa se simta superior. In mine zace un badaran, un badaran care-l leg in fiecare zi in lanturile bunului simt si care mereu si mereu scapa si revine in actualitate. Practic viata e un show in care omul si neomul se lupta pentru supravietuire. Neomul este suma greselilor omului din trecut, prezent si din viitor. De ce si din viitor? Pentru ca un blestem are baiate lunga in timp si spatiu. Poate ca si neomul asta este tot un pacat primar, un pacat pe care-l porti cu tine ca sa dai consistenta omului. Fara neomul omul n-ar avea la ce sa se raporteze. Cei mai religiosi in litera Cartii impart in Diavol si Inger, eu ca un crestin practicant dar de orientare gnostica zic Om si Neom.
