Te joci? Nu te joci, iti joci viata ca si cum ar fi singura distractie care ti-a mai ramas. Fugi de tine pentru a da tot de tine, oglinda iti strica pasa buna. Te revezi trist si batran intr-o singuratate apasatoare. Viata ti-a intins o mana dar tu ai plasat-o in rastelul de victorii batjocoritoare. Te arunci in bucatarie sa pregatesti ceva ca-n zilele bune…iar fugi? Stai si vorbeste cu mine, vorbeste cu tine? De ce iti bati joc de tine si de mine? De ce te distrugi fara sa iti pese de cel ce vei fi cand vei avea rolul secund intr-o piesa cu tine in rol de film rupt?
Ha ha ha toata viata ti-ai zis ca viata e o curva si ca trebuie sa stii cum sa o iei la sentiment ca sa te poti intelege cu ea. Ai fugit de viata ta, te-ai ascuns in jocuri copilaresti de copil rupt de copilarie, ai pierdut legatura cu ce aveai cel mai de pret, echilibrul in viata.
Nu iti aduci aminte cand? E simplu, nu cred ca ai uitat cand s-a rupt vraja fricii si te-ai aruncat in pulberea valurilor vietii gustand din pocalul tineretii si al vietii fara de capat si coada.
Erai tanar si tocmai iesisei din regulamentara ta viata de trei lei, asa cum iti placea sa o numesti. Fiorii dragostei te infiasera din ghearele fricii si te redasera societatii ca un exponent pervers care cauta experiente in orice pas pe care-l facea in afara ta. Iubeai sa te joci jocul de-a joaca, iti place sa epatezi fumand cu gasca la colt de bloc sau sa bei dintr-un pet jegos sau alteori sa sorbi din Vodca regulamentara rockereasca. Iti placea sa topesti in brate zane blonde, brune si carliontate. Viata ta este un teatru, un teatru ieftin plin de clisee fumate de generatii de generatii. Te uiti la parintii tai si nu ti poti imagina palmand o tigara, ascunzand o sticla de bautura sau in cine stie ce ipostaze sexuale.
Esti exemplul clar al unei tipologii de educatie incastrata in norme sociale aplicate urat care lasa urme si rani adanci pe care le vei transmite mai departe. ADN-ul nu uita, ADN-ul nu iarta, ADN-ul nu tace…adu-ti te rog aminte de parintii tai cand te vei certa cu copiii tai ajuns in situatia lor ingrata de a-ti tolera comportamentul de razvratit sau de a inchizitiona iesirile tale sturlumbatice de adolescent cu hormonii in clocot si mintea fiarta de orgasme ale varstei.
Copilul e acolo in tine captiv si izolat dar viata nu te lasa sa-l mai scoti la suprafata pentru ca varsta are norme impuse de o societate bolnava si uitata in rastelul dezechilibrelor.
