Mestec nervos si scuip in sinea mea

Sunt scarbit de ultimele zile. Am tot cautat un spatiu de lucru in stanga si-n dreapta si toti s-au dat loviti ca niste actori de dramolete din teatre ieftine. Asa e cand ii ajuti pe toti si cand iti vine si tie randu’ sa primesti ajutor capeti galeti de carne in frigider.

E usor sa incepi o afacere cand n-ai ce face si cand nu te preseaza situatia familiala de a alerga in stanga si-n dreapta sa pui in ordine niste lucruri care au fost lasate sa se degradeze in timp. e mai greu sa concepi una cand ai toate cele pe cap si pe langa astea viata mai iti ofera si piedici hilare, sper ca cineva acolo sus se distreaza MAXIM.

Ultimele intalniri cu posibili clienti pentru cineva cu care lucrez mi-au adus aminte de ce urasc vanzarile: clientii problematici te fac sa-ti doresti sa te fi apucat de agricultura.

Apropo de articolul cu agricultura de mai devreme nu inteleg cum un post cu un video car trebuia sa fie fun s-a transformat intr-o dramoleta tipic romaneasca de tipul: ala vb la tv de cai verzi pe pereti si da unu telefon si intreaba ca de ce nu se maresc pensiile.

Regia banda. A nins frumos in Bucuresti si frigul de afara ne-a pus sa ne gandim de 2 ori inainte de urmatorul drum pe care-l facem si uite asa Bucurestiul n-a mai fost superaglomerat, oare cati dintre cei care mergem zi de zi in oras avem cu adevarat nevoie sa mergem in oras si sa blocam traficul?

E frig afara. E frig in casa. E frig in suflet.