Am ajuns la concluzia ca ma aflu intr-o garnitura de tren care ma duce intr-o zona care nu este a mea, eu vreau la munte si trenul ma duce la mare. Mi-a murit social media, mi-a murit increderea si puterea de a trece mai departe in dezvoltarea mea in social media. Va inteleg pe multi dintre voi ca va simtiti protejati de social media si va da puterea de a merge mai departe si va da puterea de a fi reprezentat in mediul online, dar eu nu-l simt ca fiind mediul “ales”.
Nu am inteles Social Media-ul din prisma bisericutelor care s-au format in jurul lui. Eu social media fac de cand ma stiu, tin minte chipuri si imi place sa vb cand ma vad cu ei prin oras. Pe mine acest social media in care raspunsuri primesc doar “cei alesi” mi se pare ca seamana al dreacu de bine cu socializarea normala din viata de zi cu zi, aceleasi sicane, aceleasi discutii si idolatrizari specific adolescentine.
Mie mi se pare ca totul se duce de rapa pentru ca ceva care trebuia sa fie un mediu de apropiere, este de fapt o supapa de refulare a mizeriilor care ne apasa spiritul. Si eu poate uneori am impins calul prea departe in lupte cu morile de vant, dar uneori mi se pare ca adevarul este ascuns cu buna stiinta doar pentru a ne creste noua page rang-ul social din online. Sunt un tip coleric care daca simte ceva ce nu-i miroase frumos tipa, face ca toti dracii….oamenii cu care am lucrat pot confirma.
Eu unul sunt un socialist convins. Imi place sa ajut lumea, am ajutat lume care m-au injurat, am oferit sprijin unora cu care m-am certat si cred cu tarie in puterea de a ierta a oamenilor.
Eu “mi-am murit” Social Media-ul pentru ca nu-l simt viu si miscator, il simt trist, mic si amorf incercand sa ridice ziduri de rigips spre mizeria care zace in interioriul fiecaruia.
