Moartea ca forma de protest, un titlu nascut dintr-un gand de drum bucurestean de la birou spre casa.
Uneori viata te pune in situatii limita in care nu esti pregatit sa intri si sa desfasori o activitate dupa cum ai gandit-o, dupa cum ti-ai programat-o. Iscusinta omului se vede tocmai in aceste momente cheie ale existentei, daca esti cu 1 secunda mai in fata decat viata vei putea sa-o pui la punct si sa iei de la viata exact ceea ce-ti doresti. Mai trist e cand in cauza vorbim de o iubire sau de o dragoste mare pe care nu ti-ai impartasit-o la timp din diverse motive.
Exact! traim in secolul vitezei si sangele pulseaza pe vene curgand mai repede ca oricand. Creierul gandeste, inima doare, mainile tremura, picioarele nu te mai asculta…dar deodata se lasa linistea si ai gasit solutia: Te sinucizi in semn de protest! Tot mai multa lume ajunge sa-si puna capat zilelor pentru ca nu fac fata vietii pe care o duc. Niciodata un sinucigas nu-ti va destainui ca se sinucide, caci visul lui de a da o lectie se va narui. Sinucigasii ultrasii sunt aia ascunsi care intr-o zi se hotarasc si-n aceasi zi actioneaza conform impulsului de moment.
Moartea ca forma de protest este strigatul unei educatii precare facuta intre 2 injuuraturi si-o telenovela cu tigara in gura si povete despre viata pentru copilul tau. Moartea se invata din presa, moartea se citeste din filme, moarte se educa din viata, moartea nu mai are cadenta de alta data, a cazut prada unei vieti desuete. Vine si pleaca cand are chef, ba chiar este mai solicitata decat alta data cand venea si lumea se ruga de ea sa-i mai lase.
Nici ea nu-si mai intelege rostul…dar daca si moartea ar protesta???
