Recunosc moartea ca ultima activitate biblica si fizica.
Recunosc “viata” de dupa…Insa nu pot sa le accept.
Degeaba sunt educat sa percep Trecerea caci nu pot s-o pricep.
Niciodata nu mi-a fost frica sa mor, mi-a fost mai frica de durerea mortii din jurul meu, probabil din egoism as vrea sa nu simt durere si intristare. Cum ziceam, de mic ai mei au incercat sa-mi dea o educatie logica, o educatie libera lasandu-ma sa aleg ce sa fac pe viitor, dar in acelasi timp insuflandu-mi oaresce principii crestine.
Nu cred intr-o carte castigatoare ci in puterea sufletului de a se regenera. Degeaba faci matanii pana la pamant daca gandu ti-e incarcat de basici, degeaba citesti zi si noapte carti bisericoase daca nu-l simti pe Dzeu aproape.
Am invatat sa cred in El si sa cercetez. E o prostie crede si nu cerceta, liberul arbitru a fost lasat pentru a cerceta si pentru a ne determina sa ne cautam singuri punctul de echilibru.
