Suntem ce suntem si nimic mai mult. Ne suportam cu greu ajungand pana la faza in care sa incepem sa ne si placem. Imaginea noastra devine obsedanta ca si cum ai fi un star in lumina reflectoarelor. Ne cream in mintea noastra imaginea pe care s-o vindem celor din jur, dar la un moment dat ne incurcam si pe noi nemaigasind calea spre copilul sincer din noi.
Proiectia pe care ne-o facem e plina de bube atent selectionate care ne transforma in bestii sociale.
Unde este bucuria de a trai cu adevarat? Unde este rasul sincer si vorba buna data gratuit si fara sa aibe in spate venin pentru un batalion de bivoli dintre cei mai alpha bivoli.
Intotdeauna imaginea despre noi insine este foarte deformata, si noi credem de multe ori ca ne cunoastem bine, si de aia cand ni se pune o inregistrare cu vocea noastra suntem uimiti de ce fel suna vocea nostra.
daca n-avem de ce, nu ne e rusine cu noi.