Sunt un car de nervi. Incerc sa scriu un text de vreo jumate de ora si nu reusesc. Foaia de cate ori o scriu se incapataneaza sa ramana asa, se sterge si afiseaza un zambet tamp. Eu incapatanat din fire incep si scriu din nou. Ea scoate un sunet de raspuns gresit si reintroduce procedura de stergere. inghit in sec ochii mi se maresc si privesc speriat spre foaie, in cap prin sudorea mintilor mele se naste un gand:”E posedata, cineva de dincolo nu ma lasa sa scriu”.
Las foaia de o parte. Mi-e frica de spirite, mi-e frica de puterea celor de dincolo ma ridic dau drumu la geam merg al bucatarie beau un pahar de apa rece. parca sudorile s-au mai dus si parca inspiratia m-a cuprins iar. ganduri,ganduri razlete trec prin cap si nu se opresc. e un momnet de glorie. liniste si reconfigurare am reusit sa gandesc fraze scurte si concise, care exprima exact ce vroiam…bucuria ma cuprinde si parca as mai incerca sa scriu..dar foaia, foaia ce-o sa zica. spaima, durere, panica. capul imi vajaie, venele parca vor sa se desprinda de corp si sa fuga de mine, inima nebuna bate de zici ca-s ultimele clipe, respiratia este neregulata si mainile si picioarele capata o culoare de om sugrumat. Ma indrept cu frica spre scunul de la masa, ma asez fara sa privesc foaia. Mi-e teama de contacul vizual cu ea…spun o rugaciune in gand sa alung spiritele rele de la masa si cand deschid ochii: surpriza….foaia era scrisa cu tot ce gandisem eu mai devreme.
PS: textu n-are legatura cu titlu, da nu-i asa ca suna bine titlu ?
